Publicat:
03.07
- 7 SCURTE. Situația lui Edi Iordănescu și a posibilei sale plecări de la națională, analizată de Cătălin Țepelin, redactor-șef GOLAZO.ro.
1. Obiectivul echipei naționale a fost atins. Ba chiar a fost atins cu "asupra de măsură", cum i-ar plăcea președintelui Burleanu să spună. Pentru că nu a fost doar o calificare, ci a fost o redescoperire, un restart de substanță, o redefinire a ceea ce suntem și putem fi. Dovada că se poate.
2. Și-acum, ce urmează? Ecoul aplauzelor se stinge încet-încet, noi ne vom reconecta la fotbalul nostru plăpând de lângă casă (apropo, săptămâna viitoare deja începe noul sezon de Liga 1!), câteva echipe se vor zbate prin preliminariile cupelor europene. Iar Edi Iordănescu și șefii Federației ar trebui, teoretic, să-și savureze în liniște succesul neașteptat din Germania, nu?
3. Nu. Pentru că au de rezolvat cel mai sensibil subiect al verii: cine va fi selecționerul României din toamnă încolo? FRF și Edi s-au hârjonit un pic înainte de Euro, apoi au pus pe hold Tom&Jerry-ul contractual și situația a rămas încurcată. În sensul că, după Euro, contractul lui Iordănescu expiră.
Va fi el prelungit? Aici intervine sensibilitatea: părțile nu par nici să fie deja înțelese, nici să se grăbească să tranșeze situația, deși nu prea e timp de pierdut.
4. Peste doar două luni sunt primele meciuri din Liga Națiunilor. Și dacă terminăm grupa pe primul loc cu punctaj mare avem o șansă-n plus pentru calificarea la Mondialul din 2026, dincolo de ruta preliminarilor clasice din 2025, care va fi mai complicată pentru că doar câștigătoarea grupei va primi bilete de Americi.
Și acolo nu vom fi cap de serie, sigur primim cel puțin un adversar-balaur tip Franța, Germania, Anglia, Spania etc, deci Liga Națiunilor e un loz excelent. Și adversarii sunt abordabili.
Program Liga Națiunilor
- 6 septembrie, Kosovo – România
- 9 septembrie, România – Lituania
- 12 octombrie, Cipru – România
- 15 octombrie, Lituania – România
- 15 noiembrie, România – Kosovo
- 18 noiembrie, România – Cipru
5. Avem, așadar, mai puțin de două luni pentru a ne găsi noul "șerif" de națională. Va fi tot Iordănescu sau se schimbă liniile?
Vestiarul îl vrea pe Edi, fără discuție. El le-a redat încrederea jucătorilor, el a câștigat respectul unei echipe obosite de insuccese și cocoșată sub presiunea ratărilor, și împreună au schimbat refrenul tribunei din "Nu vă pasă de noi" în "Suntem mândri de voi". Răspunsul logic ar fi continuitatea. Dar nu știm, deocamdată, ce vor Iordănescu și Federația.
6. Ce vrea FRF? Teoretic, continuitate în performanțe. Pentru că asta aduce bani și liniște. Și-atunci, de ce Burleanu n-a rezolvat cazul înainte de Euro? Poate pentru că n-a avut încredere că Iordănescu e soluția corectă pe termen lung.
Sau poate că Edi a cerut prea multe și-atunci Federația a pândit Europeanul cu aceleași așteptări scăzute ca și ale noastre pentru a folosi un eventual parcurs mediocru drept joker la negocieri. Doar că acum toate cărțile bune sunt în mâna lui Iordănescu.
7. Ce vrea Iordănescu? Dacă el a obosit să ducă-n spate stresul "naționalei" și își dorește să redevină antrenor de club, atunci toate discuțiile sunt inutile, e dreptul lui să-și aleagă drumul în carieră și să profite de acest moment bun al cotei sale.
Dar dacă și-ar dori să rămână la "națională", atunci FRF n-ar avea nicio scuză să nu-i facă toate poftele.
Ce salarii au avut selecționerii în ultimii 8 ani
- Daum - 45.000 € / lună
- Contra - 30.000 € / lună
- M. Rădoi - 20.000 € / lună
- Ed. Iordănescu - 20.000 € / lună
* Rădoi avea sub 5.000 € / lună când a dus "naționala" de tineret în semifinalele Euro2019
În 2024, Federația o duce bine financiar și datorită lui Edi. Salariul actual al selecționarului nu mai stă în picioare, e absolut logic să fie plătit mult mai bine. El a fost singurul care s-a înhămat la drumul ăsta, a construit pe neîncredere și i-a ieșit. E vremea să convertească aplauzele în beneficii, cine n-ar face-o?
Nu-i ușor să negociezi cu Iordănescu, uneori poate fi enervant, teatral, prea "apretat" și atent la aparențe. Dar el și-a câștigat dreptul să fie tratat cu respectul cuvenit unui antrenor de succes, căruia i se admit chiar și câteva ifose. Sigur, nu vorbim despre bazaconii extreme, dar pe de altă parte nici nu e momentul pentru demonstrații de zgârcenie sau de orgoliu. FRF, ai legătura!
