- Alexandru Chipciu (35 de ani) a revenit în lotul naționalei pentru „dubla” cu Kosovo și Lituania.
- Căpitanul lui U Cluj a vorbit despre parcursul profesional și transformările din viața sa în ultimii ani, dezvăluind că ia în considerare o eventuală carieră în antrenorat.
Mircea Lucescu a anunțat lotul României pentru „dubla” cu Kosovo (în deplasare, 6 septembrie) și Lituania (acasă, 9 septembrie) din Liga Națiunilor, iar prezența lui Alexandru Chipciu este una dintre cele mai surprinzătoare.
Chipciu a revenit la națională după 5 ani
Mai multe nume importante din fotbalul românesc au spus că Alexandru Chipciu ar fi meritat să fie convocat de către Edi Iordănescu la EURO 2024, dar nu s-a întâmplat
Postul de fundaș stânga este unul în care Chipciu a avut performanțe foarte bune, totodată și unul la care Edi Iordănescu a trebuit să improvizeze, din cauza suspendării lui Bancu la EURO 2024.
Ultima apariție a lui Chipciu în tricoul echipei naționale a fost în 2019, sub conducerea lui Cosmin Contra, într-o victorie, scor 1-0, împotriva Maltei.
Fotbalistul a fost luat prin surprindere de decizia noului selecționer, Mircea Lucescu. El și-a povestit trăirile într-un interviu publicat de FRF TV.
Alex Chipciu despre...
...revenirea la națională după atâta timp:
„Mi se pare că n-am lipsit așa mulți ani, nu știu de ce. Probabil pentru că am venit de mic la Mogoșoaia. În 2005 am fost prima dată și am debutat la Under 15. Am debutat în 2010 la echipa națională și apoi timp de 9 ani, 10 ani am fost constant la Mogoșoaia și mi se pare că nu s-a schimbat nimic. Am mai îmbătrânit noi, atât. Naționala a fost pentru mine visul suprem”
...ce s-a schimbat în viața lui în acești 5 ani, de la ultima prezență la națională:
„S-au schimbat multe. Fetele mele au crescut foarte mult. Am și niște poze cu ele în brațe la meciurile de atunci.
S-au schimbat și mulți antrenori în anii aceștia.
Mulți jucători, pe mulți i-am prins când au debutat la echipa națională în perioada aceea. Chiar cei care acum sunt, știu eu, la o vârstă matură fotbalistic, să zic.
Cred că astea sunt schimbările cele mai mari. S-au mai întâmplat și multe. Ce-mi vine în cap, mai tragic, așa cu Ialcin, bucătarul nostru, care, din păcate, nu mai este vintre noi”
...cum a fost să urmărească naționala din exterior:
„Cred că e mai ușor să urmărești decât să fii prins în mijlocul evenimentelor, când pierzi un meci și toată lumea sare cu critici. Toți știu fotbal. E mai ușor să fii spectator.
Am fost de câteva ori aproape să mă întorc și cu Mirel (n.r. - Rădoi), și cu Edi (n.r. - Iordănescu).
Am susținut naționala. Nu m-a luat valul să critic, pentru că știam și cum e să fii aici, și cum e să fi afară. Am avut capacitatea de a vedea lucrurile din ambele părți. Ceea ce, ca om din afara echipei naționale, n-ai cum să vezi treaba asta”
...motivația de a reveni:
„Da, dar nu mi-am făcut din asta scopul carierei. Și acum, eu vreau doar să joc fotbal. Clar o să mai fie dezamăgiri, dar și lucruri bune. O să continui procesul ăsta până mă las de fotbal.
Naționala, clar, e probabil maximum pentru fiecare jucător. E frumos să te întorci la echipa națională, chiar dacă nu mai speram.
Poate până la Euro am sperat, am văzut și în presă că vorbea că aș putea să mă reîntorc. Atunci am început să cred așa puțin, dar acum nu mai aveam în cap că aș putea să mai mă reîntorc”
...faptul că e al doilea, după Niță, ca vârstă, și energia de a continua:
„Îmi place ceea ce fac zilnic. Încă îmi place să fiu competitiv, competiția mă face să mă simt viu. Rutina asta în care am intrat, cu tot ce înseamnă antrenament, condițiile de refacere, apoi apa rece. Mi se pare că schimbă starea creierului.
Sunt copil, așa, în spirit și fără asta cred că o să-mi fie foarte greu. De asta și vreau apoi să mă fac antrenor, ca să mă țin în priză. Sunt genul de om care iubește această adrenalină și competiția în sine, cea sportivă, nu altfel de competiție”
...ce fel de antrenor și-ar dori să fie:
„E greu să spui că poți fi ofensiv. Că și Guardiola e ofensiv, dar se apără. Pentru mine, e cea mai bună echipă defensiv. (n.r. - Manchester City). Adică e fabulos și în apărare. Și pot să o leg și cu ce ne-a spus domnul Lucescu astăzi la vizionare. Că prima dată trebuie să știți să te aperi foarte bine, ca să poți să consolidezi cumva atacul. Că dacă te aperi prost, cu siguranță n-ai cum să mai ataci.
Și noi, Universitatea Cluj, avem prima sau a doua apărare din ligă acum și suntem pe primul loc. Și Oțelul, cred că are prima sau a doua, ceva de genul ăsta, deci, clar, pe apărare poți să construiești ceva în atac. Altfel e imposibil”
...un sfat pe care și l-ar da lui, versiunea mai tânără:
„Cu siguranță programul și rutina pe care le am acum e aproape de perfecțiune. Îmi cunosc corpul foarte bine, mintea cât de cât. Un jucător matur cu un corp bun e mai important decât unul tânăr care nu prea are minte”
...atitudinea față de presă și de interviuri:
„Înainte cred că eram mai închis față de presă. Închis pentru că aveam impresia că presa e non-stop împotriva jucătorilor și jucătorii trebuie să fie împotriva presei.
Acum mi se pare că-s mai deschis și mi se pare că n-am nimic de ascuns. N-am nimic de câștigat, nimic de pierdut. Înainte aveam o presiune. Când vorbeam cu presa, mi se părea că trebuie să spun cât mai puțin, că ne doresc răul, aveam mintea de copil”