Publicat:
08.01.2025, ora 15:16
Actualizat: 08.01.2025, ora 21:23
- Ana Maria Bărbosu (18 ani) a fost admisă la Stanford, celebra universitate americană, însă „greul de abia acum începe”, potrivit antrenoarei Corina Moroșan.
- Ana va participa în campionatul universitar de gimnastică al SUA, acolo unde Stanford va concura împotriva echipei UCLA (din care face parte Jordan Chiles).
- Bursa pe care o va primi Ana Maria Bărbosu este în valoare de aproximativ 100.000 de dolari anual până în 2029.
Aflată în cantonament la Cheile Grădiștei, acolo unde au început, pe 3 ianuarie, pregătirile pentru noul ciclu olimpic, Ana Maria Bărbosu a primit o veste excelentă. A fost acceptată de Universitatea Stanford și, până în 2029, va studia în celebrul campus american, beneficiind de o bursă sportivă.
Fondată în 1885, de Leland și Jane, Universitatea din Stanford are una dintre cele mai mici rate de acceptare a studenților, doar 4% dintre aplicanți fiind admiși. Bugetul anual al instituției este de 8,9 miliarde de dolari.
Corina Moroșan: „Va concura împotriva lui Chiles”
Pentru a afla mai multe despre această mutare, GOLAZO.ro a sta de vorbă, în exclusivitate, cu Corina Moroșan, antrenoarea și omul cel mai apropiat, după părinți, de Ana Bărbosu.
În primul rând, să eliminăm ideea că Ana Bărbosu va concura pentru SUA.
Sigur, nu are are nicio legătură plecarea ei în America cu țara pe care o va reprezenta. Rămâne tot România, asta e clar. Campionatul universitar, intern, al lor, e una, iar alta reprezentarea internațională.
Vreau să le mulțumesc enorm celor de la Stanford pentru organizarea unei vizite care m-a făcut să mă simt exact ca în familie. Pare aproape ireal să anunț că am fost acceptată la Universitatea Stanford! Abia aștept să mă alătur acestei familii uimitoare! Ana Maria Bărbosu pe contul ei de Instagram
Cum a primit Ana vestea? E fericită?
Mi-ar fi plăcut să vă spună ea asta. I-am spus să dea câteva detalii oamenilor, dar e foarte încăpățânată. Își amintește de sfârșitul de an trecut în care a trebuit să meargă în foarte multe locuri, să vorbească cu foarte mulți oameni și asta încă o apasă puțin. Ea este o persoană foarte privată, care ține la intimitatea ei. Așa că o înțeleg.
Dar în SUA va trebui să facă toate aceste lucruri.
Eu știu, așa e. În America nu va avea încotro! Aici mai încearcă ea să se sustragă.
În SUA, acolo unde numele ei și numele țării noastre nu trezesc tocmai cele mai calde gânduri publicului american iubitor de gimnastică. Știm ce s-a petrecut în finala de la sol cu Jordan Chiles. Aveți temeri?
Personal, i-am adus în atenția acest lucru. Nu știu ce fel de primire va avea acolo, mai ales ținând cont de media din SUA care a fost extrem de activă pe subiect. Mai ales că va concura împotriva lui Jordan Chiles în campionatul universităților. Americanca e la UCLA (n.r. – University of California, Los Angeles) și Ana la Stanford. I-am spus asta, dar între noi, federație și eu, de pe de o parte, și Ana, a intervenit o asociație care i-a facilitat mai mult.
Corina Moroșan: „Am temeri legate de viitorul ei”
Crazy Rich Athletes?
Da, ei. Ana a primit o ofertă acum doi ani, după mondiale, când am avut prima solicitare, dar i-am zis că e foarte greu în SUA. Eu, când am fost la lotul olimpic al Marii Britanii, am avut 5-6 sportive care au plecat în America. Deci știam cam care e sistemul. Și care sunt riscurile lui. Dar Ana voia atunci să dea la Drept, aici, în România. Iar apoi au venit cei de la această agenție, care au luat legătura direct cu ea. Și care probabil că or să mai ducă sportivi de-ai noștri în SUA.
Ca și Lilia Cosman?
Nu, Lilia s-a dus pe filiera ei, fiind și cetățean al Statelor Unite. Ea voia să intre la Universitatea State Michigan și a reușit.
Revenind la Crazy Rich Athletes...
Au vorbit direct cu ea și, deși în octombrie era cam sceptică, a acceptat după ce s-a întâlnit o singură dată cu ei. Anei i s-a părut de nerefuzat. Trebuie să recunosc că Stanford-ul nu e chiar pentru oricine și e greu de refuzat. Dar Ana trebuie să înțeleagă că a ajuns acolo 100% datorită României. Pentru că a fost, și e, gimnasta acestei țări, care a investit, mult, puțin, în ea.
- 6 membri fondatori are firma Crazy Rich Athletes, cel mai cunoscut fiind al înotătorului, medaliat cu argint la Mondiale și Europene, Ioan Gherghel.
Deci aveți ceva temeri legate de viitorul ei?
Da, și nu numai din perspectiva modului în care va fi tratată de media din SUA. Sau de întâlnirea cu Jordan Chiles, pentru că nu știm cum va fi. Dar, cum spuneam mai devreme, am avut sportive care au plecat în America și au renunțat după câteva luni, un an, doi. Este un program foarte intens. Trebuie să concurezi în fiecare săptămână, din luna ianuarie până în luna aprilie, în acel campionat universitar. Iar asta nu e deloc simplu. Chiar dacă dificultatea programelor este mai redusă. Stresul competiției va fi apăsător.
Corina Moroșan: „100.000$ pe an”
Iar competiția e acerbă între universități. Știu acest lucru din baschet.
Așa e, sigur. Nu e joacă, nu e simplu. Și îți mai spun ceva, Cristian. Mai puțin contează ce vrem noi, România, și mai mult ce vor ei. În clipa în care îi plătesc o bursă full, întreagă, cu tot ce are nevoie, totul acoperit, cazare, masă, antrenament, transport România-SUA, undeva la 100.000 de dolari anual, e ca și cum «te plătesc, ești al meu, faci ce zic eu».
Va avea antrenori buni la Stanford?
Nu-i cunosc personal, sinceră să fiu. Dar din ce am discutat cu cei de acolo... Ei au încredere în antrenorii universității, e și firesc. Dar ce va avea în plus Ana, iar asta e foarte bine, e posibilitatea de a avea un antrenor personal cu care să lucreze în afara perioadei competiționale ianuarie-aprilie. Plătit tot de Stanford. Iar programul acela de pregătire va fi făcut de noi, cei din România. Vor desemna ei pe cineva.
Glumind, nu poate fi Cecile Landi (n.r. – antrenoarea lotului american feminin de gimnastica)?
Nu, pentru că ea este angajată la o altă universitate.
Cea din Georgia.
Da, acolo. Cu siguranță se vor întâlni.
V-ar fi plăcut ca Ana să continue aici, în România? Sau acest pas era necesar pentru ea?
Din punct de vedere al strategiei noastre pentru Jocurile Olimpice din 2028, sigur că e mai simplu să lucrezi cu sportivul zi de zi. Dar din punct de vedere personal, nu al antrenoarei Moroșan, mă bucur foarte mult pentru oportunitate. Am susținut-o. Ana își dorește să facă mai mult. Și sper să reușească. Așa am demonstra tuturor că poți face și sport de performanță și studii academice. Să ai o carieră și în alte domenii. În România, chiar și acum, în 2025, majoritatea antrenorilor nu înțeleg că sportul de performanță nu exclude școala.
Credeți că Ana va reuși? Știu că e o întrebare cu un răspuns extrem de volatil, dar dvs. o cunoașteți foarte bine.
Eu mi-aș dori foarte mult. Ce pot spune e că Ana e foarte tenace. Un copil care vrea să realizeze lucruri importante. Inteligentă, matură, dispusă la muncă. Probabil că va strânge din dinți și nu va renunța ușor indiferent cât de dificil îi va fi. Însă nu toată lumea e la fel și mă tem că nu multe sportive din România, care or să fi tentate de SUA, or să reziste acolo. Va fi și pentru noi, ca și corp de antrenori, o situația complet nouă. S-ar putea să funcționeze foarte bine, s-ar putea să fie un fiasco. Dar până nu se încearcă, nu avem de unde ști. Dar nu putem pune bariere, trebuie să ne deschidem și la aceste situații. Important e ca Anei să-i fie bine. Dacă ea se va simți ok, atunci și României îi va fi bine.
