Dan Udrea Cum scăpăm de golăneala bugetarilor din fotbal?

• Ce s-a întâmplat la U Cluj - Buzău e definiția unui sistem profund viciat: cel al arbitrajului românesc.

Arpad Paszkany spunea acum vreo 20 de ani: „Dacă bagi toți arbitrii din România într-un sac, după care începi să lovești cu o bâtă în diverse locuri, sigur nu o să dai într-unul cinstit”.

Paszkany nu ne-a spus ce l-a determinat să declare acest lucru, dar s-a repoziționat în anii care au urmat și a câștigat bunăvoința arbitrilor. Nu i-a mai băgat într-un sac, ci arbitrii i-au băgat în buzunar lui Paszkany câteva trofee interne.

Cum funcționează lumea arbitrajului

Acesta e mecanismul care a funcționat dintotdeauna în arbitrajul românesc. De la Rainea și cei mai vechi decât el până la cei din ziua de azi. Cine nu e prieten cu ei, atunci nu are nici o șansă. Cine poate ajunge la ei, atunci va caștiga. Meciuri și trofee.

Ce s-a întâmplat sâmbătă, la U Cluj - Gloria Buzău, cu formația gazdă ajutată de arbitrul VAR (Istvan Kovacs) și de central (George Roman) într-un mod total indecent, nu e altceva decât definiția arbitrajului. Beneficiază de el cine are relații, cine are influență, cine are putere mai mare, cine are conexiuni, de orice fel, la un arbitru sau altul.

Arbitrii sunt bugetarii din fotbal. Ei oferă niște servicii, e drept, foarte importante, pentru că niciun meci nu se poate disputa fără ei, dar, în rest, sunt precum companiile de stat sau angajații din sistemul public: se intră și se promovează nu în funcție de competență, ci de cine a sunat pentru tine sau pe cine cunoști. Ești ruda cuiva important, atunci ai o șansă. Nu ești? Nu ajungi arbitru!

Arbitrajul românesc e plin de nepotisme. Enorm de mulți foști arbitri și-au făcut copiii arbitri. Care, exact ca mecanismul de stat, au ajuns sus de tot. Câteva exemple: Avram, Chivulete, Augustus Constantin, Salomir, Sebastian Gheorghe.

Exact ca la stat: nimeni nu e tras la răspundere

Și tot ca la stat, arbitrajul, indiferent ce face și cum merge, nu are niciodată de suferit. Viciezi rezultate, cum a fost cel de la U Cluj - Buzău, distrugi meciuri, stabilești ierarhiile, viața merge înainte fără a fi cineva penalizat, sancționat, retrogradat sau dat afară.

La stat ți se mai oferă explicații, există și o lege care obligă sistemul public să răspundă întrebărilor. Arbitrajul e o castă, care nici măcar deschidere și transparență nu acceptă. Când ai ceva de ascuns, când refuzi să vorbești, să argumentezi, să explici, înseamnă că ești vulnerabil.

Ați văzut vreo reacție din partea lui Vassaras, a arbitrilor, a celor din CCA după rușinea de la Cluj? Nimic, doar tăcere, întuneric. 

Ca să realizați cine au fost autorii simulacrului de arbitraj de la Cluj:

1. Arbitru VAR a fost cel care e considerat în momentul de față arbitrul numărul 1 al României, Istvan Kovacs. 
2. Arbitru de centru a fost George Roman, pe care șefii CCA l-au prezentat drept exemplu de arbitru valoros, promițător, la ultimul curs care a avut loc la Băile Felix.

Aici nu e vorba despre lipsă de valoare, ci despre ceea ce scriam la început. Deciziile arbitrilor, în cea mai mare parte a lor, sunt rezultatul unor lucruri care se petrec în afara terenului, nu pe teren. 

Exemplele negre din trecut vs prezentul

Când presa scria, în trecut, despre nenorocirile din arbitraj, în frunte cu cele făcute de Corpodean, șefii CCA dezmințeau și amenințau. Apoi, au venit organele statului și au confirmat ceea ce noi prezentam: condamnări pentru șefi de CCA și pentru arbitri, pentru luare sau dare de mită.

Când presa scria despre cum Tudor arbitra pro-Steaua, iar Balaj pro-CFR, mulți strâmbau din nas, dar astăzi Tudor e slujitor la palatul lui Becali, iar Balaj la echipa lui Nelu Varga.

Astăzi ni se spune, de către noua conducere a FRF, că lucrurile s-au schimbat în arbitraj. Se folosește cuvântul integritate. Te umflă râsul și alta nu!

Problema e că atunci când ne oprim din râs ne izbește realitatea. Care ne arată că golăneala e încă prezentă în fotbalul românesc. E întreținută prin intermediul arbitrilor, beneficiarii sunt doar șmecherii, iar protecția e asigurată, așa cum a fost dintotdeauna, la nivel înalt. Un sistem putred, dar indestructibil!