- Bellingham a salvat Anglia, apoi a dedicat reușita prietenilor. Ce frumos sună!
Jude Victor William Bellingham, pe scurt Jude Bellingham, apelat „cu drag” Hey Jude, a înscris golul care a salvat Anglia de la dezastru în fața Slovaciei.
După cât de prost a jucat, Anglia ar fi meritat să piardă optimea de finală, iar Bellingham trebuia să fie de mult la vestiare.
Din același motiv cu echipa, plus ieșirile lui din ce în ce mai puțin cavalerești. Noroc cu inerția lui Gareth Southgate, selecționerul-alchimist care transformă aurul în fier vechi. Pe Jude îl prinsese în teren finalul partidei.
Barza chioară
Golul din foarfecă al lui Bellingham, în egală măsură rod al întâmplării și al clasei jucătorului de 21 de ani de la Real Madrid, a certificat valoarea internațională a străvechiului proverb românesc - „Berzei chioare îi face Dumnezeu cuib”.
Barza chioară fiind la alegere naționala Angliei ori Gareth Southgate.
Pentru documentare, recomand călduros presa insulară, deși „călduros” nu mi se pare cel mai atrăgător cuvânt în perioada aceasta. Southgate și miliardarii din echipa lui nu sunt criticați. Sunt desființați.
O poveste de succes
Să nu ne depărtăm însă de personajul-cheie, Jude Bellingham. „Înger și demon”, ar suna eternul clișeu. Nici una, nici alta. Nici înger, nici demon.
Bellingham este un fotbalist cu calități excepționale, fizice și tehnice, pe deasupra înzestrat cu o adaptabilitate tactică ieșită din comun.
Tranziția de la Borussia Dortmund la Real Madrid a fost un triumf și după o jumătate de campionat nu doar că devenise cel mai bun jucător din La Liga cu cele mai multe goluri/pase decisive la activ, ci și candidatul autoritar la Balonul de Aur. O poveste de succes cu note melodramatice venite pe linie matern-paterne.
Ca Alibec!?
S-a întâmplat ceva de la un punct încolo. Ceva previzibil. Pe românește, i s-a urcat celebritatea la cap.
În afara unor prestații tot mai diluate și tot mai mult la alibi, Bellingham a început să dea des din mâini. Să protesteze la orice fleac, să își jignească adversarii. Ca Alibec al nostru în zilele lui de glorie, scuzați comparația. De unde se vede că vedetismul este boală universală.
Gestul obscen făcut de Bellingham imediat după golul în poarta slovacilor, cu mâna dusă ostentativ la organele genitale, confirmă derapajul în trivial al vedetei engleze.
Gluma cu caracter intern
Explicația oferită de autor îți luminează ziua. Gestul nu era adresat, așa cum s-a bănuit, băncii de rezerve a Slovaciei. Nici suporterilor englezi, care de supărare aruncaseră în jucători cu pahare de bere.
„A fost o glumă internă, un gest făcut pentru niște prieteni apropiați prezenți la meci”, a precizat jucătorul pe contul lui de X. Ei, da, acum e clar. Între prieteni se permite orice. Poate între Bellingham și prietenii lui de glume proaste. Deși nici măcar.
E interesant de văzut ce reacție va avea forul continental. Pentru că UEFA îl poate suspenda retroactiv în condițiile în care arbitrul turc Umut Meler s-a făcut că plouă.
Își va permite UEFA să pună la păstrare marea vedetă a naționalei Angliei, una dintre figurile proeminente ale competiției? Greu de spus.
Lumea nu prea mai este atrasă de jucătorii morali. Lumea vrea spectacol și sportivi care se dau în spectacol. Băieți răi și performanți, nu băieți cuminți, buni familiști.