- 0-0 în derbyul Dinamo - Rapid, în care s-au marcat totuși foarte multe petarde.
- Un meci demn de Superliga românească. Adică, atât putem, atât jucăm. Că doar aici nu e Tottenham - Liverpool 3-6.
Cu 7 luni în urmă, Dinamo lupta în baraj cu Csikszereda pentru evitarea retrogradării. Duminică seară, Dinamo juca să termine anul în poziția de lider.
Metamorfoza lui Dinamo spune ceva important despre concentrarea energiilor în jurul croatului Zeljko Kopic, dar anunță ceva și despre despre mediocritatea generală a primei ligi. Dinamo a devenit o formație mai bună între timp, dar nu una stelară. Nu că ar fi așa ceva liderul U Cluj. Sau ceilalți din zonă.
Ca la americani
Derbyul Dinamo - Rapid a fost împodobit de echipa gazdă cu o regie care a inclus prezentarea jucătorilor proprii ca în NBA, moment de la care nu puteau lipsi majoretele echipate și ele în roșu și alb.
În lipsa performanțelor de atâta amar de vreme, festivismul acesta părea o celebrare a câștigării nu știu cărui trofeu.
Unitatea grupului
Între prima repriză de petarde și pseudo bătaia din final, meciul nu a fost atât de rău pe cât ar fi tentați să îl considere cei care continuă să compare Superliga cu Premier League.
Rapid continuă să fie o echipă cu un lot mai bun decât jocul, în timp ce Dinamo își depășește condiția prin disciplină tactică și o unitate a grupului de care s-ar simți mândru și Edi Iordănescu.
Lăsați-l pe Roșca în poartă!
Cele 3 șuturi ale lui Politic din prima repriză i-au prilejuit lui Aioani intervenții care pot aduce în discuție justețea reapariției în poartă a lui Siegrist. Și cam astea au fost ocaziile pretendenților la fotoliul de lider.
Cele ale pretendenților la ultimul loc de play-off au fost și mai puține, adică nu au fost deloc, exceptând niște situații de contraatac neexploatate.
Asta doar dacă nu considerăm ca fiind periculos șutul lui Petrila prins cu ușurință de Roșca. Apropo de portarul dinamovist, este clar de acum că Golubovic ar trebui să fie rezerva.
Echilibru
În condițiile unor dispozitive în oglindă, 4-2-3-1 și la Dinamo și la Rapid, se poate discuta aplicat despre un echilibru și pe compartimente.
Închizătorii Gnahore și Olsen au produs mai mult decât omologii rapidiști Christensen și Hromada, numai că lipsa de forță a lui Cîrjan, limitările tehnice și fizice ale lui Milanov, dar mai ales prelungita sterilitate a lui Selmani au anulat avantajul creat totuși cu riscul unei posesii plecate de la portar.
Când a dispărut din joc Politic, adică aproape toată repriza secundă, Dinamo nu a mai contat în atac.
Între slab și ridicol
Observau Ionuț Angheluță și Dan Ștefănescu la microfonul Digi Sport că victoriile Rapidului au fost obținute exclusiv cu formații aflate mai jos în clasament. Avem aici și un mic studiu de caz.
Vedetă cu Buzăul, probabil cea mai slabă echipă din Ligă, Boupendza, fiara lui Șumudică, a fost ridicol în câteva momente ale derbyului și insignifiant în cele mai multe. Pop a ratat întîlnirea cu meciul, Dobre a intrat impresionând doar prin statura atletică, în timp ce Petrila pare prins și el în hora asta de tot pe loc pe loc să răsară busuioc.
Deocamdată ioc fotbal din partea Rapidului, și trec etapele și nu vezi că se cristalizează un stil, o idee. Șumudică are însă credit din partea unui patron care visează acum în altă ligă.
Râsul terapeutic
Speram la un derby care să scânteieze ca instalația bradului de Crăciun. Nu a fost să fie decât încă un meci care ne arată cât poate fotbalul nostru. Nu foarte mult.
O imagine de la sfârșitul meciului cu Patriche și Bani care râdeau destinși pe marginea terenului mi se pare medicament curat. Râsul vindecă și de răutate, și de prostie.