- Victorie confortabilă cu Cipru, 3-0, dar problemele în mod paradoxal sunt exact la atacanți. Mai exact, la vârfuri.
Agitația lui Sofronis Avgoustis, selecționerul Ciprului, a prefațat în cheie involuntar ironică porția de 3 goluri în 35 de minute administrată de naționala României.
Omul părea să dețină cheile tuturor încăperilor care deschideau calea spre poarta lui Niță și transmitea sfaturi în cascadă pentru alde Kastanos și Pittas cu aerul unui dirijor de mare filarmonică europeană. La așa dirijor, așa taraf!
Oamenii care își merită locul
Inferioritatea adversarului a ieșit în evidență cu atât mai mult cu cât ai noștri păreau că dispută încă un meci de la Euro, nu unul din grupa a 3-a valorică a Ligii Națiunilor.
Drăgușin și Burcă au prestat simplu și sigur, Rațiu și-a făcut porția de incursiuni pe banda dreaptă, din care s-a născut și primul gol, Stanciu, Răzvan Marin și celălalt Marin au recuperat și au dispecerat, în vreme ce Man și Mihăilă au arătat ca doi fotbaliști din Serie A.
În schimb, Drăguș a arătat ca unul care nu își găsește locul la Trabzonspor în prima ligă turcească.
Coabitarea cu penibilul
Știu că lumea în general are foame de epitete frumoase, nu de observații critice. Totuși. Prestația haotică a lui Drăguș, urmată de reprezentația lui Pușcaș, ca de obicei coabitând cu penibilul, ar trebui să fie baza unei discuții serioase despre postul în continuare vacant de atacant al naționalei.
Drăguș și în formă bună nu este vârf și nu este vârf pentru că nu are simțul golului, fiindu-i necesare 5-6 mingi doar ca să șuteze la poartă, nu să înscrie.
Pușcalibec
Pușcaș, cel care i-a luat locul lui Drăguș, continuă să exercite o fascinație de neînțeles pentru noi, microbiștii ordinari, dar una de esență superioară pentru selecționeri, ceea ce explică de ce un asemenea jucător este creditat mereu și mereu în ciuda realizărilor zero.
Ultimul pe listă, Alibec, care nu a evoluat în Cipru, dar pe care îl cunoaștem. Alibec este un Drăguș mai greoi și un Pușcaș cu ceva tehnică, amic ocazional cu golul, dar veșnic nemulțumit de deciziile de arbitraj. Puneți aici vârsta, 33 de ani, și aveți imaginea de ansamblu.
Neconvocatul fără nume
Întrebat frontal înainte de meci despre neconvocarea lui Bîrligea, Mircea Lucescu a elaborat un răspuns din care a lipsit tocmai numele jucătorului în cauză. Bîrligea a fost numit jucătorul, fix așa. Interesant. E de sperat totuși că perdaful pe care i l-a făcut la schimbare lui Drăguș și prestația lui Pușcaș să îi fi dat de gândit selecționerului.
Pentru că este un om inteligent și dispus să învețe chiar și la o vârstă înaintată, țin să îi amintesc domnului Lucescu care a precizat că jucătorul „s-a transferat la o echipă mai mare”, adică la FCSB, că Bîrligea a venit totuși de la Cluj, de la multipla campioană a României din ultimii 10-15 ani. Nu de la Recolta Săhăteni.
Brother Louie
În aceeași ordine de idei. Mai este un băiat pe care îl cheamă Louis Munteanu, care s-a transferat la acea echipă mai mică numită CFR. L. Munteanu este una și aceeași persoană cu autorul unei triple pentru naționala U21.
Ar fi două variante la îndemână pentru națională de care e bine să sperăm că, în nemărginita lui înțelepciune, selecționerul va ține cont pe viitor. O fi și omogenitatea bună, la fel forța grupului, dar și ieșirea din clișee este atât de reconfortantă.