Publicat:
02.07
- Plecăm acasă cu capul sus, dar cam șifonați. Olanda a câștigat cu 3-0 și ne-a oprit din levitația care tindea să devină sport național.
Care este adevărata echipă a României? Cea de astăzi, întoarsă pe toate fețele de Olanda? Aceea din meciul cu Ucraina, când păream că putem da gol și din parcarea stadionului?
Formația crispată de la înfrângerea cu Belgia sau grupul disciplinat de la egalul decisiv cu Slovacia? Răspuns corect: toate variantele. Avem o națională în construcție, dar după mult timp se pare că folosim proiectul corect.
Peste puterile noastre
Dincolo de toate discursurile mobilizatoare dinaintea partidei, știam care este adevărul. Chiar așa lipsită de strălucire, uneori și într-un accentuat deficit de ambiție, Olanda este o formație mai bună, cu jucători valoroși, căliți în campionate la care ai noștri doar visează.
S-a dovedit în destule momente că Olanda este nu doar mai bună, ci și peste puterile naționalei noastre. Una și aceeași cu cea care ne-a transportat în ultimele două săptămâni într-un soi de euforie colectivă. Din păcate, cu senzații poți trăi doar o perioadă. Apoi aterizezi în cotidian, mai lin sau mai brusc.
Vulnerabilitățile
Și ca atunci când ai un adversar superior, îți dezvelești mai abitir părțile vulnerabile. Au fost mai multe lucruri care nu au (mai) funcționat. Niță a greșit la gol, lăsând liber colțul scurt. Mogoș înainte să fie scos din joc de Dumfries oferise un bulevard la dispoziția olandezilor pe flancul nostru stâng.
Pur și simplu nu era pe acolo. Vasile, nu trebuie să te arunci de pe pod, e suficient să îți respecți fișa postului. Rațiu, Sonic doar pe alergătură, a fost driblat lejer de Gakpo la faza golului. Stanciu a fost inconsistent, Răzvan Marin în pierdere de energie, Drăguș parcă prea individualist.
Prea multe discursuri motivaționale
Mental și fizic, mi s-a părut că doar Radu Drăgușin, Marius Marin și Ianis Hagi s-au conectat la temperatura meciului. Ceilalți au vrut și ei, dar s-au hrănit prea mult cu discursuri motivaționale. Peste o anumită limită, un aliment toxic.
Edi Iordănescu nu a pregătit rău întâlnirea cu fost campioană europeană, dar a supralicitat calitățile unui lot de nota 5 spre 6 intrat în coliziune cu unul de 8 spre 9. Debutul a fost curajos și dacă șutul lui Man se transforma în gol am fi putut dicta narațiunea meciului. Poate.
Oamenii, țara
Este părere de rău, dar nu revoltă după această înfrângere într-o optime de finală a Campionatului European, în fața unei echipe din aristocrația fotbalului. Vor urma tot felul de radiografii, CT-uri și RMN-uri și analize ale specialiștilor. Digerăm realitatea și plecăm demni acasă.
Sper ca acum să nu cădem nici în melodramă, nici în negare. Am trăit două săptămâni frumoase, cu oameni care au venit din toată lumea să susțină echipa națională a țării lor. Să își susțină țara, mai pe scurt. Acesta este un câștig neprețuit.
