- 7 SCURTE. Meciul FCSB - Manchester United 0-2, analizat la rece de Cătălin Țepelin, redactor-șef GOLAZO.ro
1. A curs cu felicitări, cu aplauze, cu pălării scoase: „A fost o sărbătoare, am jucat eroic, le-am ținut piept, într-un final valoarea a făcut diferența, dar suntem mândri, ne-am calificat cu fruntea sus”. Absolut corect.
Și-acum, să fluierăm în biserică: meciul s-a pierdut și pentru că meșterul-patron și-a mai dărâmat o dată construcția, ca o demonstrație grandioasă în fața a 50.000 de oameni că nu se pricepe, ci doar amputează degeaba meseria antrenorilor.
2. Man United a câștigat duelul imediat după pauză, când Amorim a mutat tactic strălucit, iar Charalambous - Pintilii așteptau ordinele din lojă.
Ca un maestru, antrenorul englezilor și-a răsucit întreg planul tactic, în timp ce ai noștri au reacționat cu „să vedem ce zice nea Gigi”.
Ordinul s-a executat și s-a făcut o schimbare fără noimă. A ieșit Edjouma, decent spre bun în prima repriză, ca să intre falimentarul Baba Alhassan. Asta a prăbușit toată munca echipei.
3. După doar 72 de secunde de joc, ghanezul, nederanjat de nimeni, a pasat direct la adversar, Garnacho a scăpat singur și a ratat incredibil.
Când un nou intrat, ba chiar unul dintr-un post cheie - închizător, face o astfel de gafă, încrederea celorlalți scade brusc și echipa face automat un pas în spate. FCSB era deja înghesuită, alți 5-10 metri dați înapoi i-au fost fatali în minutele următoare. Și tot cu ajutorul generos al lui Baba Alhassan.
Mai întâi, mijlocașul stă prost la un aut, le lasă spațiu de combinație lui Eriksen și Mainoo, ultimul centrează ideal pentru Dalot, 0-1.
Apoi, după o eroare a lui Șut, Alhassan se retrage lent și îl pierde pe Mainoo, care se desprinde fără efort și face 2-0 din centrarea lui Garnacho.
4. Până la urmă, faze simple și greșeli comune, nimic wow, aia e, se mai întâmplă. Dar ele se developează altfel când știi că sunt provocate de intervenția patronului în tactică. E încă o dovadă, a câta?!?, că sistemul de joc, pozițiile fotbaliștilor sau schimbările nu sunt treaba lui.
5. La conferința de dinaintea meciului, Ruben Amorim a râs sincer când a fost întrebat ce ar face dacă patronul i-a cere / impune o schimbare. „Nu e posibil așa ceva. Nici nu se poate pune problema …”. S-au scandalizat suporterii FCSB, „vai, cum e posibil ca un ziarist să strice petrecerea cu astfel de provocări?”.
Dar e nevoie de astfel de întrebări pentru că, deși știm răspunsul, face bine să-l auzim din când în când din gura celor din fotbalul mare. Poate noi, trăind aici cu acest stil de management original, putem cădea în capcana de a-l normaliza.
„După cât timp de când un om s-a dezbracat la pielea goală și s-a postat în rond la Universitate ajungem să nu-l mai vedem?”, vorba lui Radu Naum în articolul „Dictatorul Gigi și democrații fotbalului”.
6. Fiți siguri că dacă intervenția patronilor în tactică ar fi fost ceva inovator și benefic pentru fotbal, era deja folosită pe scară largă.
Un exemplu la îndemână: după ce a apărut primul smartphone, toate companiile de tehnologie au văzut potențialul, au validat inovația și au copiat-o instant. Lumea e acum plină de smartphone-uri, dar nu și de patroni care sunt și antrenori.
7. Printre multele sale defecte, GB are și destule merite pentru propriul club. Dar dați-mi voie să nu i-l recunosc și pe acela de revoluționar al managementului din fotbal.
Ca la păcănele, lui Gigi Becali îi intră o linie de fructe dulci la 10 mâini de poame stricate. Nimereală, nu pricepere. Și, de la un nivel încolo, fotbalul nu te mai premiază.