Cristian Geambașu:Durii

• Prin Mihăilă și Răzvan Marin suntem cunoscuți deja la Euro. „Inacceptabil” a zis Roberto Rosetti

Atacul lui Mihăilă direct pe glezna lui Turgeman la Israel-România 1-2 și un tackling întârziat al lui Răzvan Marin din meciul cu Andorra, în deplasare, au fost două dintre cele 3 exemple de fault dur/agresivitate prezentate la conferința de presă organizată de șeful arbitrilor UEFA, italianul Roberto Rosetti.

Îmi închipui stânjeneala colegilor mei prezenți în sală, dar asta contează mai puțin. 

Nu lupă, un microscop!

Faptul că șeful arbitrajului european a ales pentru scurtele videoclipuri două intervenții dure ale unor fotbaliști români, două din trei!, nu este o bună reclamă pentru naționala noastră.

Nu știu dacă asta ne califică imediat și în ochii tuturor drept spărgătorii de tibii ai competiției. Dar e clar că asupra noastră s-a pus nu o lupă, ci un microscop.

Logic, înainte să fie vizionați de jurnaliștii acreditați la Euro, Mihăilă și Marin au constituit obiect de studiu didactic pentru arbitrii care vor oficia cele 51 de meciuri ale turneului. Așa că, Marin, Mihăilă, Bancu și ceilalți, mare atenție!

Forța grupului și forța faultului

Câteva întrebări. Este o întâmplare că două din trei exemple negative îi au în rol de protagoniști pe ai noștri? Posibil, dar nu prea cred.

Joacă ai noștri la limita regulamentului, iar uneori dincolo de aceasta, mai mult decât alte echipe? Tot ce se poate.

Și știți de ce? Nu pentru că avem instinct de killeri, nu asta ne-a consacrat de-a lungul vremurilor, ci din cauză că forța grupului, benzina noastră premium, se alimentează dintr-o dăruire fizică care expune la joc dur. Sau măcar periculos.

Uite cum expunerea lui Roberto Rosetti i-a dat încă o temă de rezolvat lui Edi Iordănescu. Deficitul de calitate tehnică, ba chiar de forță, predispune la soluții kamikaze. Asta ca să ne exprimăm eufemistic.

Pe coama valului mesajelor motivaționale riscăm să jucăm în inferioritate numerică.

Misterul perpetuu al hențului 

Cât despre noile tendințe ale arbitrajului expuse de Roberto Rosetti, lucrurile nu sunt neapărat mai clare.

Căpitanul și nu altcineva va fi în măsură a dialoga cu arbitrul. Pe un ton civilizat care, se subînțelege, vine și din partea interlocutorului.

Mai departe, în afară de toleranța zero la durități și la proteste, tot nu vom ști cu precizie când este henț și când nu. Ăsta tinde să devină misterul absolut al fotbalului.

În momentul în care arbitrul decide dacă a fost intenție sau nu, arbitrariul intră pe ușa din față. Plus că nu reușesc să pricep de ce o greșeală tehnică elementară - ți-ai dat cu stângul în dreptul, s-a urcat mingea pe tine și te-a lovit în mână și ți-a spart și ceasul - îl absolvă de vină pe autor, care nu este sancționat cu henț.

Vi se pare normal ca un jucător rudimentar care își creează un avantaj din propria inabilitate tehnică să și beneficieze de aceasta ?

Kovacs pronunțat cum se scrie

Pentru cine consideră că Istvan Kovacs este o cauză patriotică a fotbalului nostru, o veste bună. Acesta va primi minimum un meci la centru, garantează starostele european al breslei.

Dacă prestează măcar satisfăcător, adică nu comite o greșeală de gâgă (sau de șmecher internațional?), ca Szymon Marciniak la semifinala Real-Bayern, sunt premise ca Istvan să arbitreze și alte partide.

Rosetti a făcut precizarea, adăugând că Kovacs (a insistat să pronunțe cu „cs” la final și nu cu „ci”) este un exemplu pentru tânăra generație.

Bănuiesc că ne-am simți totuși mai confortabil nu în funcție de câte meciuri prinde Istvan, ci dacă la proxima selecție video nu ar mai apărea în selecție niciun fotbalist român.