Cristian Geambașu Genul programului: o mizerie

• Celălalt meci aproape că nici nu mai contează acum. 
• Kosovo nu ar trebui să fie adversarul niciunei echipe naționale pentru că este o entitate cu un comportament toxic.

Imnul interpretat de o soprană pe stadion este o fiță inutilă, indiferent de numele sopranei și independent de câte ori pretinde doamna că a repetat melodia.

„Deșteaptă-te române!” emoționează când este cântat din zeci de mii de piepturi, nu ca exercițiu de canto pentru neofiți. Și gata cu cronica culturală. 

Culcatul pe-o ureche

Ambalat sub auspicii căutat intelectuale, debutul meciului cu Kosovo ne-a smuls repede din reveria obsedantului clișeu „echipa câștigătoare nu se schimbă”. 

Problema acestei filosofii aplicate fotbalistului român este aceea că el se culcă repede pe o ureche. Sigur pe postul lui, lucru confirmat de selecționer cu o siguranță dezarmantă pentru aspiranți, jucătorul titular se comportă de parcă ar fi sedat. 

Așa se explică prestația submediocră a României în fața naționalei aflate totuși pe locul 101 mondial. Ca să ne amintim totuși cu cine am jucat, dincolo nume ca Berisha, Zhegrova sau Muriqi.

Echipa care ar fi trebuit schimbată

Leneși, demobilizați, neatenți, superficiali, surprinși de replica adversarului. Așa au arătat Man, Drăguș, Răzvan Marin, Mihăilă, Drăgușin, Rațiu. 

Mingea trimisă în bara transversală de Stanciu, care deja juca într-un picior, nu salvează cea mai proastă prestație a naționalei de la instalarea lui Mircea Lucescu. Nici rezistența eroică a lui Niță. 

Șutul direct în peluză al lui Mihăilă este o imagine definitorie pentru abordarea întâlnirii cu kosovarii. Mingile pierdute, mai multe decît pasele reușite spre atacanți, nu au fost doar urmarea presingului nemilos, ci fructul lipsei de concentrare. 

Echipa care nu se schimbă este o vorbă la fel de proastă ca proverbul cu capul plecat pe care nu-l taie sabia.

Scânteia

Veteranul de pe banca naționalei noastre a înțeles totuși că a greșit grav. Primul „11”, tactica, mesajul. Accidentarea lui Stanciu a fost acoperirea perfectă pentru schimbarea cu Olaru. 

Care Olaru a mai adăugat o evoluție cenușie la salba celor deja existente sub tricoul galben. Man, indiferent și absent ca și când ne face un serviciu că vine la națională, i-a lăsat locul lui Alibec.

Iar Alibec ar fi vrut să lase locul altcuiva, dar nu avea cui. Problema este că de la el și de la Rrahmani a plecat scandalul.

Haznaua Balcanilor

Celălalt meci, cel provocat de kosovarii care au părăsit terenul, este o mizerie care a refulat din haznaua Balcanilor. 

O provocare de speță joasă a unor indivizi care refuză civilizația Europei, dar au pașapoarte comunitare și își câștigă lefele din banii cluburilor occidentale. 

România nu recunoaște Kosovo, dar trebuie să joace cu Kosovo. Pentru lămuriri întrebați la UEFA și la FIFA. 

Și dacă nu ei, ci noi vom fi găsiți vinovați pentru derularea evenimentelor?