- Am fost pe stadion la FCSB - Rapid 3-3. Și am fost oripilat.
- Când din tribune se strigă mizerii despre „țigani”, despre neveste și despre mame sau când cineva e făcut „bulangiu” și, cu toate astea, meciul continuă nestingherit, ăsta e semnul că minima civilizație abia mai respiră pe arenele din România
Din fața televizorului, scandările celor din tribună poate nu se aud și nu se înțeleg atât de bine. Pe stadion le înțelegi, din păcate, în toată splendoarea…, pardon!, în toată mizeria lor.
Ce a fost duminică la FCSB - Rapid e ultimul nivel al scârboșeniei. Într-un stadion populat cu mulți, foarte mulți copii, și cu multe, foarte multe doamne și domnișoare, majoritatea scandărilor au fost dezgustătoare.
Repertoriul scabros al tribunelor noastre a rămas încremenit în anii ‘90. Când lumea era alta, când veneam după un regim care ne întunecase mintea și când nu eram aliniați unor principii și unor valori europene, ca azi.
Ce s-a scandat pe Arena Națională
Nu ai cum să mai accepți ca un stadion întreg să strige la unison: „Pe ei, pe mama lor!” sau „Am curaj să fac pariu, Șumudică-i bulangiu!”.
Nu ai voie să nu oprești meciul când peste 20.000 de oameni scandează „Am avut și vom avea mereu boală pe țigani!”.
În țările civilizate, un astfel de refren nu rămânea nesancționat. FRF, LPF, dormiți? Trezirea, fiindcă așa ceva e de netolerat!


Mai departe, scenele de după meci, în care toți fotbaliștii și antrenorii Rapidului au ținut tonul scandărilor propriei galerii: „Ale, ale, vă f… nevestele. Ale, aleo și le f… la mișto”. Apoi au și aplaudat mesajul ultrașilor. Oribil e puțin spus.
Aici suntem. Teoretic, în anul 2025. Deși la ce se aude pe stadion, ar trebui să fim în Evul Mediu.
Becali, Șumudică, Cârțu. Astea-s „modelele”!
Vinovați sunt cei care nu iau măsuri dure, dar și cei care sunt exemple de proastă creștere pentru public.
Gigi Becali e misoginul numărul 1 al României, în vreme ce la definiția cuvântului „mârlan” ar trebui pusă poza lui Șumudică. Cârțu s-a transformat de ceva vreme într-un huligan, orice prim-plan pe el în timpul meciului aduce automat înjurături în serie.
Oamenii văd ce debitează și ce fac acești oameni, iar continuarea are loc pe stadion.


Când e ironizat prin bannere cu el pictat în clovn, poate că Șumudică primește fix ce merită, pentru că, e drept, fotbalul românesc nu a avut niciodată un astfel de antrenor predispus la circ.
Aici însă nu e vorba despre o răfuială personală pe scara blocului, cu vecinul bufon pe care ceilalți locatari îl ceartă fiindcă a transformat reședința în circ. Vorbim, totuși, despre un fenomen social, fotbalul, care e viciat pentru că oamenii sunt provocați și îndemnați să aibă comportament de cea mai joasă speță.
Câtă vreme derapajele, rasismul, xenofobia, țopârlănia, grobianismul și circul ieftin făcut de oameni precum Becali, Șumudică sau Cârțu nu vor fi altfel sancționate decât cu avertisment sau amenzi nesemnificative, nici publicul nu se va schimba.
Dar nu legea compensației e cea care va rezolva problema pe care o avem, ci intervenția în forță.
Cineva să facă lumină și pe stadioane!
Nu există nici un alt loc public în care cineva să-și permită scandările de mai sus și apoi să plece liniștit acasă.
Și-atunci, de ce nu apărăm fotbalul? Stadioanele nu sunt peșterile în care și-au găsit refugiul necivilizații.
Cineva are datoria să facă lumină și pe stadioane. Și să stârpească toți liliecii care ne denigrează acest sport și îl țin captiv în scârboșenie!