CRISTIAN GEAMBAȘU Eliberarea

• Te mai emoționează ceva?, mă întreabă o colegă pe la prânz. Mai erau vreo 8 ore până la finala lui David și am înțeles unde bătea cu gluma. Da, mă emoționează, dar nu vreau să populez articolele mele cu trăiri personale.

Daca ar conta cu adevărat, am avut un gol în stomac din momentul în care David a apărut în arena Defense. Spune enorm însă altceva. Reacția lui atunci când a înțeles că a câștigat cu doar două sutimi de secundă mai puțin față de Richards, englezul medaliat cu argint. 

A fost o eliberare nervoasă care a durat o secundă, adică o eternitate la înot. A fost o umbră cosmică pe chipul campionului român, concomitentă cu un licăr de bucurie pură amestecată cu mândrie. Nu știu de care, poate și patriotică. De ce nu? 

Suveranul curselor de sprint s-a întors

Aurul lui David Popovici îl eliberează și ne eliberează. Pe el, de îndoieli, de angoase, de gândul că e posibil ca dincolo de muncă și sacrificii să nu te aștepte gloria. Pe noi ne eliberează de teama (bănuiala vinovată?) că recordul mondial de la sută fusese ceva irepetabil si o povară pe care nu o mai putea duce. 

Imediat după cursă, cotidianul L'Equipe a deschis site-ul cu David Popovici. Este reverența care confirmă ca planeta sport a aflat că suveranul curselor de sprint s-a întors.

Îi suntem datori lui David cu multumiri si cu o bucurie nesforăitoare. Un mare sportiv merită sa fie elogiat, nu sanctificat. Așa îl respectam.