- GOLAZO.ro a stat de vorbă cu doi dintre cei mai talentați tineri canotori români: Fabrizio Scripcariu (U18) și Mateus Cozminciuc (U18)
- Sportivii se gândesc la Mondialele de peste câteva luni, urmăresc JO de la Paris și vor ca, în 2028, la Los Angeles, să concureze pentru medalii
- Fabrizio și Mateus povestesc că au ajuns, din întâmplare, să practice canotajul.
Umăr la umăr, așa cum își scriu și drumul spre înalta performanță, Fabrizio Scripcariu și Mateus Cozminciuc au răspuns prin Zoom întrebărilor GOLAZO.ro.
Cei doi tineri canotori, deja cu performanțe la nivel de juniori, joviali și plini de speranță în ochi, și-au spus poveștile într-un interviu acordat online.
Ambii au câștigat deja medalii dintre cele mai strălucitoare, la Mondialele pentru juniori de la Paris și la Europenele de la Brive-la-Gaillarde sau Kruszwica (Polonia).
Fabrizio Scripcariu și Mateus Cozminciuc, viitorul canotajului românesc: „N-am mai fost acasă de la Crăciun”
Băieți, ați prins deja gustul medaliilor și aș vrea să știu cum vă proiectați viitorul pe termen scurt, mediu și lung? Fabrizio începe tu!
F.S: Ne dorim ca performanțele noastre să fie cât mai lungi și să țină cât mai mult, însă niciodată nu se știe. Poți să fii bun la juniori și mai departe să nu mai fii. Noi sperăm să nu fie așa.
M.C: Cum a spus și colegul meu, sperăm că performanțele vor continua. Așa cum am avut un parcurs până acum sperăm să avem și în continuare.
Aveți modele tari. Lotul de canotaj este speranța noastră la Jocurile Olimpice, unde așteptăm cele mai multe medalii. Cum e pentru voi să aveți în față supermodele și oameni care fac performanță de la care puteți învăța? Cereți sfaturi de la ei?
F.S: Înseamnă că se poate și canotajul are un viitor frumos mai ales la noi, la nivel de juniori, că am reușit să obținem aceste rezultate. Antrenorii de la seniori sunt cu ochii pe noi ca să ne preia în mâinile lor. Le mai cerem sfaturi când ne întâlnim cu ei pe la campionatele naționale. Ne vedem mai rar pentru că nu avem competiții împreună cu seniorii. Însă, când se întâmplă să-i prindem, încercăm să stăm cât mai mult timp cu ei și să le punem cât mai multe întrebări să ne lămurească cu anumite aspecte.
MC: Sperăm să evoluăm la fel de frumos ca ei și să avem măcar aceleași rezultate. Să sperăm că pot fi și mai bune. Încercăm să-i luăm ca model pentru că sunt cei mai buni. Sunt acolo, la JO, pentru că sunt cei mai buni. Sperăm că vom ajunge și noi peste 4 ani la fel ca ei.
Cum ați ajuns să faceți canotaj?
M.C: Mie îmi plăcea sportul de mic. Îmi plăcea să fiu primul la toate și la fotbal, peste tot. La școală eram primul care voiam să joc și să fac. Dirigintele meu mi-a spus de acest sport. Mi-a spus că aș fi bun pentru că sunt înalt și am condiție fizică. Am zis de ce nu. Am mers acasă la părinți și le-am povestit. Apoi mi s-a făcut legătura cu domnul antrenor de la Botoșani, Culei George. Am mers într-o perioadă de pregătire, de încercare de vreo două săptămâni. N-am mai plecat și am rămas aici.
F.S: Cam la fel. De mic mi-a plăcut mișcarea. Am terminat școala gimnazială, am ajuns la liceu și am făcut două săptămâni și a venit apoi domnul antrenor de la Orșova, Cristian Mariș. Căuta pentru selecție băieți înalți, făcuți oarecum. Adică să aibă musculatura deja formată. Și a dat de mine. Eu n-am știut deloc de acest sport. Am vrut să încerc pentru că și înainte am făcut puțin fotbal. M-a contactat și a vorbit cu părinții mei. Tata a vrut să mă lase să încerc. Ne-a spus că va fi o perioadă de probă de două săptămâni să vadă dacă mă acomodez. Mama nu era de acord și n-a vrut să mă lase. Până la urmă a vorbit domnul Cristian cu dânsa și a acceptat. Am ajuns aici și de la două săptămâni s-au făcut trei luni și n-am mai plecat. Mi-a plăcut colectivul, m-a ajutat să rămân aici. Este foarte primitor. Acum să sperăm că mă voi ține de treabă cât mai mult.
Canotajul înseamnă foarte mult de muncă și foarte multe sacrificii și cantonamente de 10 luni. Sunteți pregătiți pentru asta?
F.S: N-am plecat acasă din ianuarie. De 7 luni am pierdut numărătoarea. Crăciunul a fost ultima noastră vacanță. Se apropie acum Campionatul Mondial și începe perioada cea mai grea. Sperăm că vom trece peste ea cât mai repede și vom avea în mână cele mai strălucitoare medalii.
Ce veți urmări la Jocurile Olimpice? La ce o să vă uitați în mod special la canotaj?
M.C: În mare parte la cum se vor desfășura lucrurile. Este extrem de mare bătaie între țări. România are standarde ridicate. Vrem să vedem cum vâslesc și cum se vor adapta la acele curse, cum vor trage. Vrem să-i luăm ca model ca să facem și noi la fel.
Care este obiectivul vostru pentru Campionatele Mondiale?
F.S: Să obținem cel mai mare rezultat. Avem încredere în noi și credem că putem să câștigăm. Avem încredere că din septembrie, de când am venit anul trecut, am fost foarte perseverenți și consecvenți la antrenamente. Am muncit din greu și n-avem de ce să nu câștigăm.
Jocurile Olimpice le urmăriți la televizor. Vă gândiți să fiți acolo la ediția care se va desfășura la Los Angeles?
M.C: Desigur. Să sperăm că ne ține, că vom fi sănătoși. Sperăm că vom ajunge și noi acolo.
F.S: Cam ăsta e următorul obiectiv după Campionatele Mondiale de la juniori.
Visați la ziua când veți ajunge la Jocurile Olimpice?
M.C: Da, în fiecare zi! Orice sportiv indiferent că este canotaj sau nu. E foarte greu să ajungi acolo, să participe la Jocurile Olimpice. Să mai iei și o medalie e ceva uluitor. Visăm!
Fabrizio, pentru tine ce înseamnă Jocurile Olimpice, să ai niște flash-uri?
F.S: Mereu am flash-uri. Și-n timpul antrenamentelor și acum la nivel de juniori mă gândesc la treaba asta. E un sentiment foarte plăcut. În timpul antrenamentelor chiar mă gândesc cum ar arăta cursa noastră de la antrenamente la un campionat mondial sau european, olimpic. Mi se face pielea de găină și-mi vine să trag și mai tare. E ceva foarte frumos.
Avem o istorie în canotaj și un prezent, dar și un viitor. Cum e?
F.S: Un lucru de mândrie. Ne mândrim cu țara noastră. Ne mândrim că suntem sportivi, că suntem muncitori și vrem să ajungem cât mai departe.
Mateus, dacă ar fi să faceți o promisiune care ar fi aceasta?
M.C: Că vom aduce România pe cele mai înalte culmi. Chiar dacă este, o vom duce și mai sus.
O medalie la Jocurile Olimpice ce ar însemna pentru voi?
M.C: Pentru mine ar însemna un scop atins. Un vis pe care îl am și pe care voi continua să-l am până voi ajunge acolo. Un vis devenit realitate.
Fabrizio, pentru tine ce ar însemna?
F.S: Toată cariera lui, un sportiv, stă doar cu gândul la asta. Dacă n-a ajuns la Jocurile Olimpice, n–a făcut nimic. Dacă ajungi acolo și iei și o medalie, deja ești top.
* Articol pus în mișcare de Petrom, sponsor principal al Federației Române de Canotaj. Petrom susține viitoarea generație de campioni prin programul „Energie pentru performanță"