- Un penalty așa și așa, dat FCSB la meciul cu U Cluj, i-a pornit la luptă pe Balaj și pe Cârțu, atât de tare încât președintele CFR-ului și fostul lui coleg de brigadă, Marius Avram, au scos din șifoniere o sumedenie de rufe murdare.
„Vina” lui Avram a fost aceea de a exprima o părere de specialist la Digisport. „Vina” lui Balaj, ca și a lui Cârțu, e că reprezintă un club în bătălie pentru titlu. Ultimul a dat multiple declarații despre „organizarea” mai bună a celor de la FCSB cu arbitrajele, înțelegeți despre ce e vorba, nu e chiar limba chineză.
Revin fantomele trecutului
FCSB enervează. Pentru că e pe locul întâi, pentru că are un patron care face mișto de adversare, pentru că și-a luat viteză ca echipă, pentru că jucătorii ei nu se dau înapoi de la vorbe de sfidare la adresa oponentelor. E ca și cum li s-ar cuveni titlul.
FCSB e cum era pe vremuri vecinul care putea să circule în străinătate și își dădea aere printre blocuri cu guma de mestecat și ciocolata adevărată, nimicuri care pe atunci erau precum bijuteriile coroanei.
Dintr-o dată revin fantomele trecutului. E invocat tata Jean Pădureanu și a lui Cooperativă, adică blatul care stabilea cine ia titlul și cine retrogradează. Până acum câteva zile mai toți care apar pe la televizor admiteau că acea epocă e moartă și-ngropată. Dintr-o dată nu mai sunt așa siguri.
E drept că și arbitrii se străduiesc parcă să nască suspiciuni. Povestea de la penaltiul evocat mai sus e exemplară.
Dacă dă, de ce a dat, și dacă nu dă, de ce nu a dat
Szabolcs Kovacs, care pare mereu în umbra fratelui, a făcut semn că nu e nimic, apoi a fost chemat la VAR de Sorin Costreie, care nu văzuse un henț în careu al celor de la FCSB cu câteva etape în urmă. Costreie, conform regulilor, nu trebuia să intervină, S. Kovacs controlase faza.
Dar, bun, asta a fost, Kovacs s-a dus la ecran. Văzând și revăzând faza, arbitrul meciului părea că duce o luptă interioară. „Să dau, să nu dau?...”. Că dacă dă, de ce a dat, și dacă nu dă, de ce nu a dat.
Omul părea că merge pe o sfoară între doi zgârie-nori. A dat să plece, apoi s-a oprit, s-a mai gândit, s-a întors, s-a mai gândit (sau răzgândit) și într-un final dramatic și-a luat inima-n dinți și a dat. Leșin. Toată scena asta e combustibil pentru rachetele verbale intercontinentale ale inamicelor FCSB. E, cum ar zice șeful de la palat, „unt pe pâine”, pentru ele.
Dacă pentru un astfel e penalty, care nu e strigător la cer, s-au pornit astfel de stihii, ce ne așteaptă oare? Dacă Balaj și Avram și-au dat în cap cu fapte din trecut despre influențe nesănătoase și patronaje dubioase, în condițiile în care CFR nu juca în acel meci, ce se va întâmpla la o eventuale erori în Craiova-FCSB sau CFR-FCSB? O să o ținem numai în urlete? E posibil.
Campionatul e strâns, orgoliile din ce în ce mai mari, iar miza enormă. Becali a dat din nou de bani europeni și acum vrea să spargă banca, vrea în Champions, să știe din septembrie că încasează vreo 20 de milioane, să stea liniștit.
Nu e ca la alegerile prezidențiale sau de bloc
Craiova părea până de curând că e în anul mult visat pentru titlu și n-are chef să lase orice speranță. Iar CFR e din nou CFR deși nu e, că dă și ia prea multe goluri raportat la ADN-ul ei, dar e iar formația solidă pe care ai tot atâtea șanse să o răstorni cât pe Hoshoryu, senzația din sumo.
Va fi simpatic cu arbitrii, nu e simplu pentru ei, dar e și mai rău când își complică singuri viața. Și cele mai rele sunt, până la urmă, astfel de faze, la limita dintre da și nu.
Greșeala unora dintre ei e, bănuiesc, că judecă în procente, dar nu e așa, e ca la tribunal, ca să dai penalty sau roșu trebuie să fii sută la sută convins de vinovăție, nu 60%. Nu e ca la alegerile prezidențiale sau de bloc.
Ca să „condamni” e necesar să n-ai dubii. Dacă ai dubii, nu pedepsești. E un principiu universal. Oricum vor fi contestați, măcar să facă lucrul corect.
Va fi simpatic și cu patronii, președinții, antrenorii, oficialii, băieții în trening de pe băncile de rezervă. Vor sări ca arși la orice, vor ajunge să-și rupă hainele de pe ei pentru un aut. Autul ăla al lui Stoican, „dacă e al meu, dă-mi-l, îl duc acasă dacă vreau!”.
Vor fi dezgropați morții, deja a început. Se vor da în vileag. Ce bine! Să ne legăm centurile, vin vremuri cumplite, pline de lucruri interesante. O să fie ca la bâlci, când sus, când jos, montagne russe, roller coaster, senzații tari. Perfect, Decât să ne târâm leșinați către linia de sosire mai bine cu mâna pe pistoale și pe butoanele de eject.