"Valul" m-a prins citind programul zilei de sâmbătă. Este încă prea devreme pentru mine, Grand Slam-ul este un test de anduranță și pentru jurnaliști, nu doar pentru campionii pentru care am bătut drumul până la Paris. Nu am putut să mă opun (și poate pe undeva nici nu am dorit) și decât să înoți împotriva lui, mai bine te lași purtat de mulțime. Astfel am ajuns pe terenul 4. Aici, ceva important avea să se întâmple după freamătul teribil din tribune. Nu apuc să îmi fac ordine în gânduri și îl văd pe... Unchiul Toni. Unchiul Toni este la Roland Garros?
Începe să se facă senin și în mintea mea obosită, iar brusc nu mă mai gândesc la cum să mă împart între meciurile Simonei și Irinei, știam în acest moment pe cine urma să văd pe terenul 4. Îmi termin ideea, iar Nadal, alături de Carlos Moya și de restul echipei, își face apariția pe zgură. Urmează 30 de minute de antrenament intens, atât de intens încât am transpirat până și eu (deși îmi mențineam foarte bine termenul de valabilitate stând la umbră).
Festival de seriozitate și dăruire
Pe teren, Nadal este la fel de concentrat precum într-un meci oficial (îmi trece acum prin minte o declarație făcută la un moment dat de iberic, în care spunea - este o ușoară adaptare - că dacă la antrenamente zâmbești, atunci este posibil să
Se manifestă, comentează atunci când ratează și nu are timp să mulțumească între puncte pentru modul frenetic în care lumea îl aplaudă. Pe teren se desfășoară un adevărat festival de seriozitate. Unchiul Toni stă într-un colț și îl privește cu mare atenție. Sunt din nou împreună (chiar dacă nu mai este în mod oficial antrenorul lui Rafa) la turneul fără de care Nadal nu ar fi mai fost Nadal cel din ziua de azi.
Parte dintr-un desen animat
Încerc să-mi explic modul unic în care Nadal reușește să învârtă mingea cu forehand-ul, însă procesul (fără un rezultat concret oricum) îmi este întrerupt de desele exclamații din jurul meu. Fără să vreau ajung cu gândul la desene animate. De ce tocmai asta și de ce pe un teren de tenis? Pentru că aceste exclamații mă fac să mă simt parte dintr-un episod netradus din Sailor Moon (mă aflu într-o mare multicoloră de asiatici). Singura care lipsea este celebra
Si totuși a zâmbit
Pe teren își fac apariția Timea Babos și Kiki Mladenovic (joacă împreună pe tabloul de dublu de la Roland Garros). Deși suntem la Paris, nimeni nu se manifestă zgomotos la apariția lui Kiki, numărul francezilor din tribune fiind foarte mic.
Nadal mai "fură" câteva servicii, sub privirile atente ale celor două. A depășit deja cu un minut timpul alocat antrenamentului său, însă dacă e să glumim puțin, el oricum depășește constant și timpul dintre servicii în meciurile oficiale. Se așază pe bancă și discută cu Carlos Moya despre lungimea cross-urilor de forehand, fiind ușor nemulțumit de ceea ce a reușit la acest antrenament.
Seriozitatea îi este întreruptă din tribune, acolo de unde se aude cât se poate de clar: "Rafa, je t'aime!" Momentul a fost savurat de cei prezenți, toată lumea a luat-o la țintă cu privirea pe "îndrăzneață", însă declarația de iubire și-a atins scopul - mult prea seriosul Nadal a zâmbit complice.
Aici poți citi o amplă prezentare a turneului de la Roland Garros.
Fotografii realizate cu noul HTC U12+
* articol publicat inițial pe Hotnews.ro