Gâlcă, în pericol

• Credeați că Mitriță e pe făraș? Nici vorbă, pe el îl apără sistemul. Lumea fotbalului.

«Mic și-al dracu’» este o vorbă din popor care îl descrie perfect pe Mitriță. Poporul îl iubește pe Mitriță pentru că este mic, fentos și drăcos și îi dă cap în cap pe plăvanii ăia de fundași întâlniți în cale. Dar nu numai poporul ține la Mitriță, distinșii oameni de fotbal nu își cenzurează admirația pentru atacantul de buzunar.

Să facem să fie bine

Alexandru Mitriță, fotbalist român, 29 de ani, (încă) legitimat la Craiova varianta Rotaru, a intrat în conflict cu antrenorul Costel Gâlcă.

Dat fiind personajul, cu un istoric solid în materie de conflicte cu antrenorii, asta nu ar trebui să fie o știre-bombă, ci un fapt banal. Numai că lucrurile se leagă.

Refuzul ferm al lui Edi Iordănescu de a-l include pe lista convocaților pentru Euro 2024, în ciuda povețelor primite din toate părțile, nu mai este dovada ranchiunii selecționerului. A presupusei fixații a acestuia, contra căreia avocații din oficiu ai fotbalistului îi opuneau nemuritorul și otrăvitul îndemn „să facem să fie bine”.

Figuri de stil și figuri, în general

Ultimele fapte de arme ale lui Mitriță s-au petrecut în timp ce foștii colegi de la națională se calificau în optimile de finală ale Campionatului European.

La meciul de pregătire cu Dumbrăvița, după ce i-a înjurat pe secunzi, vedeta s-a stropșit chiar la Gâlcă. „Mă schimbați, în p***a mea, abia în minutul 70?! Mă lăsați atâta timp pe teren când eu am probleme și sunt accidentat?”

Veți recunoaște, este strigătul de disperare al unui om responsabil cu cariera lui. Iar introducere organului sexual masculin în frază este o figură de stil, care nu face decât să amplifice rolul semantic al mesajului. Nu o obscenitate.

Poate că ar trebui să marchez ultimele fraze/propoziții cu indicativul „ironie”, fiindcă am constatat de-a lungul timpului că oamenii nu mai sunt foarte permeabili la spiritul de glumă.

Activarea relației

Costel Gâlcă nu a gustat retorica elevului său și, la următoarea partidă, când Mitriță voia să se bage la joc, l-a lăsat pe banca de rezerve.

„Tu treci pe margine, ești accidentat”. Aș fi dat finala Euro, la schimb, să îi văd fața lui Mitriță în acel moment. Cum i se umflă de nervi tatuajele de pe gât, trunchi, ochi, nas și urechi.

Dar fiți pe pace, partida nu este jucată. Ceva îmi spune că după ce, la Sibiu, în prima etapă, și-a jucat ireproșabil rolul de spășit care se pune în slujba grupului, Mitriță își va activa relația privilegiată pe care o are cu patronul Mihai Rotaru.

Carevasăzică, nu Mitriță este în pericol, ci Costel Gâlcă.

Ca bibliografie, să ne amintim ce a pățit Mirel Rădoi când scosese din lot careul MIVH (Marcovici, Ivan, Vînă, Hanca). Pe motive de indisciplină, indolență și țesut adipos. 

Pericolul rămâne

Remember? Antrenorul a fost împins să plece, jucătorii au rămas să petreacă momente inubliabile cu șefu’.

Clasic și nu doar pentru Craiova. Jucătorii sunt ultimii care plătesc, antrenorii, primii. Lasă că în unele situații contribuie la acest tratament și servilismul domnilor antrenori.

Poate că pe Gâlcă îl apără, totuși, și performanța profesională superioară lui Rădoi și ceva clauze contractuale mai solide.

Un campionat cu Gâlcă antrenorul unei echipe importante înseamnă plus valoare pentru întrecere în ansamblu. Dar pericolul rămâne, dacă situația devine ireductibilă, bănuim cui i se arată ușa.

Cazul nu se limitează însă la bucătăria din care iese fum a Craiovei. Firea conflictuală a lui Mitriță aduce la suprafață reziduurile gândirii duplicitare generalizate a oamenilor noștri de fotbal. Mitriță are atâția avocați că dacă ar trebui să îi plătească nu i-ar ajunge salariul pe un an. 

Grija aparatului față de om

Tema apărării e simplă și eficientă. Eșarfa de mătase pe toba care bate (rar) știri despre adevăr. Totul în surdină, să nu ne afecteze timpanele sensibile. Ca la smartphone, ați observat că aparatul nu te lasă să asculți muzica mai tare înainte de a te fi atenționat. E așa bine să trăiești într-o lume care are grijă de tine!