- Recenzia unei seri în care FRF a lansat brandul și filmul „Generația de suflet”.
Miercuri seară, o sală mare de cinema, dintr-un mare mall din București, aproape plină pentru un eveniment despre echipa națională.
Evenimentul a fost lansarea filmului „Generația de suflet”, cu povestea sudată a parcursului de la Euro 2024 și a reîntoarcerii lui Mircea Lucescu pe banca tricolorilor.
Nimeni n-a râs la glumele forțate ale lui Bartoș
Proiecția filmului nu a fost întârziată doar de lansarea brandului cu același nume, „Generația de suflet”, ci și de cel care a prezentat evenimentul pe scenă, Pavel Bartoș.
A forțat glume la care n-a râs nimeni - nici nu avea de ce - și a fost preocupat doar să facă PR pentru Pro TV și „Românii au talent”. Prestația actorului Bartoș n-a fost doar dezamăgitoare, ci chiar și enervantă pe alocuri.
Răzvan Burleanu a explicat argumentele lansării brandului „Generația de suflet”, după care a invitat-o pe scenă pe Aneta Bogdan, unul dintre cei mai cunoscuți oameni de marketing din România, co-fondatoare a companiei de branding Brandient, partenerul FRF pentru acest proiect.
Soft power, Hagi și Burleanu, scos la licitație CEO
Iată 3 secvențe de semnalat din discursul Anetei Bogdan:
- Definiția „Generației de suflet”. E drept că s-a folosit de o exagerare, „mă întrebam când o să mai apară o stea în fotbal precum Gică Hagi. Și a apărut, mult mai devreme decât m-am așteptat: Generația de suflet”, dar a explicat perfect rolul de soft-power reușit de această generație: „Soft-power e capabilitatea unei națiuni de a impresiona la nivel mare, dar fără a folosi forța”.
- Episodul colosal cu Gică Hagi. A dezvăluit o întâmplare petrecută foarte departe de România. „Acum 10 ani am deschis biroul Brandient din Singapore. Foloseam foarte mult taxiurile clasice acolo, nu era Uber. Taximetriști, când auzeau de unde suntem, spuneau toți același lucru: Hagi”.
- „Burleanu, un vizionar”. N-a ratat ocazia, la finalul speech-ului, să-l laude pe președintele FRF, dar măcar a făcut-o într-un mod care explică de ce azi această instituție a devenit o fabrică de bani, cu venituri care se îndreaptă spre 50 de milioane de euro în 2025: „Mă uit la Răzvan și spun așa: dacă ar fi să-l licităm pentru un post de CEO în firmele din domeniul privat, atunci am câștiga bani mulți de tot. E un vizionar”.
Scenele din vestiar țin loc și de audiogramă
Și a urmat filmul.
Sigur, a fost un efort consistent de colectare, conectare și editare, dar ca realizare cinematografică nu e mare lucru. Niște interviuri legate între ele, jucători, ziariști, comentatori, amestecate cu imagini de la Euro și cu cele din vestiar.
La acestea din urmă, sunetul lasă de dorit, filmul ar fi avut nevoie de subtitrare. Scenele din vestiar sunt valoroase pentru experiența de microbist, plus că țin loc de audiogramă: dacă chiar înțelegi tot, înseamnă că auzi perfect. Dacă nu, problema e la film, nu la ureche.
Apropo de lucrurile din vestiar: aș fi simțit nevoia și de momente în care publicul să-l vadă pe selecționerul Edi Iordănescu dând indicații tactice, decriptând o mișcare a adversarului sau luminând un jucător cu o observație smart.
În schimb, inserate în film am remarcat doar urlete care par îndemnuri la război, nu strategie fotbalistică.
Andrei Rațiu, Oscar emoțional
Între lucrurile din film care trebuie remarcate, cel puțin unul emoționează până la lacrimi. Fără nici o exagerare! Mă refer la dezvăluirile lui Andrei Rațiu despre sacrificiile părinților lui.
Modul în care vorbește acest bărbat tânăr crescut printre străini, povestea lui specială și lacrimile care îi umezesc ochii dau adevăratul suflet acestui film intitulat „Generația de suflet”.
Să mai punctez un minus al filmului: deși e construit pe însemnătatea legăturii dintre echipă și public și pe impresia excelentă lăsată de suporterii români în Germania, pelicula nu conține nicio secundă din sutele de dialoguri valoroase, spectaculoase și emoționante pe care televiziunile și site-urile de sport le-au avut la Euro cu fanii tricolori pe stradă. În schimb, în imaginile cu publicul român, cel mai des apare fratele lui Edi Iordănescu!
Dintre mărturiile ziariștilor de sport, o spun fără nici o rezervă!, cel mai bine vorbește Costi Mocanu. Argumentul pentru care spun asta nu e că sunt coleg cu el la Prima Sport, ci, pur și simplu, a fost bun!
Ce merită văzut și ce plictisește
După ce se termină povestea Euro vine partea cu instalarea lui Lucescu. Aici e doar un laudatio la adresa lui nea Mircea. Bine măcar că de această dată FRF l-a băgat în seamă pe Stoichiță, fiindcă la conferința de prezentare a lui Il Luce l-a ignorat complet și i-a făcut o mare nedreptate.
Cât privește partea de film dedicată parcursului din Liga Națiunilor, din toamnă, e aproape fără valoare. Cum să faci un documentar că ai bătut niște liliputani precum Kosovo, Cipru și Lituania? Doar din dorința de a-l lungi, ai reușit să diluezi filmul, care, la un moment dat, chiar te plictisește.
Totuși, concluzia e că merită văzut. Cel puțin pentru prima lui parte. Cine e curios, poate urmări filmul pe platforma Voyo, începând de vineri, 14 martie.