- Hagi e propunerea Comisiei Tehnice pentru a fi succesorul lui Edi Iordănescu, iar Burleanu va începe de mâine negocierile
- Lista atuurilor lui Hagi: știe jucătorii, cu mulți a și lucrat, crede ca nimeni altul în potențialul acestei generații și are în spate un nume uriaș ca fotbalist
- Lista îndoielilor: a fost 15 ani patron-antrenor, acum trebuie să fie doar antrenor, va fi vulnerabil în gestionarea relației cu Ianis, iar situațiile de criză l-au pus mereu în dificultate
Comisia Tehnică a decis exact ceea ce avea în minte și Răzvan Burleanu: Gică Hagi. Ce coincidență! Mimarea procedurilor instituționalo-corporatiste din interiorul FRF tinde să primească definiția ridicolului.
Mai întâi, teatrul FRF…
Burleanu l-a dorit pe Hagi, iar Stoichiță s-a făcut că îi pune pe membrii Comisiei Tehnice să scrie pe bilețele niște nume, care, ce să vezi, l-au indicat chiar pe Gică. Un teatru ieftin, peste care se putea sări lejer, mai ales că în atribuțiile unui președinte de Federație stă inclusiv alegerea unui selecționer.
Deci, Hagi e primul pe lista FRF și alegerea e la el dacă va fi sau nu viitorul antrenor al României.
… apoi întrebările
Ar fi bine sau ar fi rău? E el cel mai indicat să preia echipa? Ce argumente sunt în favoarea lui și care sunt bilele negre ce pot fi puse în dreptul său? Sunt întrebări care trebuie puse obligatoriu acum, tocmai pentru ca mai târziu să avem răspunsurile corecte și oneste.
CE VORBEȘTE ÎN FAVOAREA LUI HAGI
1. Încrederea lui formidabilă în fotbalistul român
Este realmente uluitor cum Hagi a reușit să-și păstreze nealterată cota de încredere în potențialul fotbalului românesc în toți acești ani. Niciodată n-a dat în spate, în această privință, nici măcar un pas. S-a răstit în emisiuni la toți cei care se îndoiau că putem să avem o națională bună, l-a contrat live pe Răzvan Lucescu, când acesta spusese despre jucătorii români că sunt din lumea a treia și că sunt labili psihic.
S-a bătut mereu să convingă pe toată lumea că România încă e capabilă să producă fotbaliști și fotbal. Optimismul său formidabil poate fi un factor determinant în eventualele viitoare succese.
Exact acest lucru l-a spus și Burleanu marți: “Cea mai importantă calitate a viitorului selecționer e că trebuie să creadă că va reuși“. Sunt de acord. De plângăcioși, de cei care ne explică mereu că suntem slabi, că nu putem, că trebuie să acceptăm înfrângerea ca pe ceva senin, că ce buni sunt cei cu care jucăm, de toți aceștia e momentul să ne despărțim. Iar Hagi e fix ceea ce trebuie.
2. Nimeni nu cunoaște ca el jucătorii actuali
Nu există nici un nume în toată lista Comisiei Tehnice care să poată rivaliza cu Hagi la acest capitol. Nici măcar Mircea Lucescu. Hagi știe tot, despre toți jucătorii români. Știe tot chiar și despre unii despre care multă lume din fotbal nu știe nimic.
Să cunoști perfect fondul de fotbaliști, practic înseamnă că jumătate din muncă e deja făcută. Un singur exemplu-comparație. Când Rădoi l-a convocat pe Sali la națională, Hagi a rămas interzis. Deși era jucătorul lui. Și s-a exprimat în cercul apropiaților că Mirel a comis o mare eroare, fiindcă după ce Sali a revenit la Farul, nici măcar el nu se mai putea înțelege cu fotbalistul. Fiindcă se săriseră forțat câteva etape.
În plus, cu mulți dintre actualii jucători susceptibili de a fi selecționați, Hagi a lucrat. Pe unii chiar i-a crescut de mici, i-a debutat sau le-a relansat cariera, în frunte cu Răzvan Marin, Drăguș, Florinel Coman și Ianis Hagi.
3. Brandul Hagi
Nu antrenează numele, dar ca în orice meserie, anvergura e importantă. Iar Hagi e imaginea numărul 1 a fotbalului românesc. Din acest motiv, el va avea din start două imense atuuri
- Primul: va fi acceptat pe o scară largă, nu cum s-a întâmplat cu Edi Iordănescu, dar și cu alții înainte. Va avea, măcar la început, o liniște și o susținere de care alții n-au avut parte.
- Al doilea: numele imens de fost fotbalist și de om care trăiește 24 de ore doar pentru fotbal. Știu un fotbalist de la o echipă importantă din campionat, care a fost inclusiv selecționat în ultima vreme, care i-a transmis acum ceva timp lui Gică Hagi o rugăminte: să accepte o discuție la o cafea, de una - două ore, în care să discute doar despre fotbal, fascinat fiind de modul în care Gică vede fotbalul.
CE E ÎN DEFAVOAREA LUI HAGI
1. Nu va mai fi propriul lui patron
Cred că e principala provocare pe care Hagi o are de trecut. Imaginați-vă că Gică a fost patron în ultimii 15 ani. Un patron care a decis tot, atenție, TOT, TOT, la clubul său. Și o draperie sau o încuietoare dacă trebuiau înlocuite, nu se alegeau fără acordul lui. A performat în acest sistem. De fapt, doar în acest sistem. Iar acum iese în afara bulei în care s-a aflat 15 ani.
Întrebarea e dacă poate funcționa și într-un alt regim. Unul în care să se subordoneze unor principii ale FRF, unui mod de lucru corporatist, unui alte filosofii. Va fi complicat, nu pentru că nu va avea mână liberă, ci pentru că e greu să se reseteze după un deceniu și jumătate în care a fost patron-antrenor și să accepte să fie doar antrenor.
2. Gestionarea situațiilor de criză
A fost impulsiv, vulcanic, s-a aprins peste măsură, a sărit calul, cum se zice, de multe ori. Și ca fotbalist, dar și ca antrenor. Să dai buzna într-o emisiune TV, în care să contești o analiză scrisă pe un site, în care, de fapt, criteriile erau în avantajul tău, dar rezultatul final nu te avantaja, arată că gestionarea unei situații de criză nu a fost niciodată punctul foarte al lui Gică.
Alt exemplu: la un flash-interviu, după un meci în care se considera nedreptățit la o fază, s-a răstit la reporter, reproșându-i că posturile TV are au transmis meciul au omis cu premeditare să nu dea o reluare mai bună, ca să nu se vadă clar că Farul a avut de suferit.
Astfel de momente, mai ales pentru un selecționer, care are acțiuni puține, dar condensate și cu miză mare, nu ar trebui să existe. Cât timp sateliții nu mai trebuie opriți pentru ca Hagi să aibă timp să vorbească, lucrurile vor fi OK.
3. Ianis Hagi
Gică Hagi și-a jucat rol de tată în relația cu Ianis în toți acești ani, chiar dacă era vorba, de cele mai multe ori, de profesie. Că a forțat lucrurile pentru fiul său la clubul pe care îl patronează a făcut-o pe banii și riscul lui.
Că a încercat să spună că Ianis e mai bun decât era el la vârsta de azi a lui Ianis a însemnat o exagerare care a mistificat istoria și și-a distrus singur din imaginea de fotbalist, dar iarăși a fost o chestiune asumată, pentru că era pe persoană fizică.
Acum, dacă va fi selecționer, Hagi va fi obligat, nu are altă soluție, să-l gestioneze pe Ianis din postura de selecționer-jucător, nu ca tată-fiu. Va fi, cred eu, cel mai greu lucru de realizat pentru Gică. Și unul dintre lucrurile care l-ar putea vulnerabiliza cel mai tare pe banca naționalei.