Publicat:
30.10.2024, ora 18:04
Actualizat: 30.10.2024, ora 18:30
- Ioan Andone spune că a fost foarte aproape de a fi exclus din viața sportivă după ce l-a înfruntat pe Valentin Ceaușescu, unul din fiii dictatorului.
- Ion Crăciunescu declară că i-a fost teamă ca Valentin să nu dea ordin ca Ioan Andone „să dispară”.
- Andone a fost suspendat pentru 3 luni, dar apoi a putut reveni în competițiile sportive, asta și după intervenția lui Lăcătuș.
Martie 1989. Steaua - Dinamo, în Ghencea. Ion Crăciunescu la centru. Ministerul Apărării contra Ministerului de Interne. Comunism. Ultimul an. Valentin Ceaușescu, fiul cel „benign”, suporter al Stelei, în tribună.
Partida venea după o altă confruntare celebră, finala Cupei României din '88, când Steaua a ieșit de pe teren după ce i s-a anulat, eronat, un gol al lui Balint în minutul 90. Trofeul le-a fost acordat dinamoviștilor, dar, ulterior, FRF a decis ca scorul meciului să fie 2-1 pentru roș-albaștri. După Revoluție, Steaua a vrut să returneze Cupa roș-albilor, dar aceștia au refuzat.
Așa că atmosfera din '89, de pe Ghencea, era șuieratul ceainicului de pe foc. Mai trebuia doar un copil care să-l agite ca pe un glob cu fulgi de zăpadă în el. Și au fost mai mulți. Primul a fost Ioan Crăciunescu. Fiind un joc extrem de dur, „centralul" partidei i-a eliminat pe Rodion Cămătaru și Claudiu Vaișcovici, ambii de la oaspeți. Ne spune mai multe chiar fostul arbitru:
„Meciurile Steaua – Dinamo au fost întotdeauna foarte, foarte tensionate. Erau jucători buni în ambele echipe, deci formații echilibrate, echipe cu forță exterioară și erau foarte greu de arbitrat. Mai bine nu arbitrai. Simțeai că meciul poate exploda oricând”, și-a amintit Ion Crăciunescu în dialog cu GOLAZO.ro
Primul gol a fost marcat de Hagi, în minutul 14, din lovitură liberă. Cu doar un sfert de oră înainte de finalul partidei, a egalat Ioan Andone. Lovitură de cap în urma unui corner.
Continuă Ion Crăciunescu amintirile despre partidă: „A fost un meci, cu un an înainte, în care am dat patru cartonașe roșii și patru galbene. În 1989, Vaișcovici l-a lovit pe Tudorel Stoica. Lui Cami i-am dat două galbene, unul pentru proteste și al doilea după ce a șutat într-o minge. Lăcătuș și cu Mateuț au avut dueluri aprige, dar la limita sportivității”, rememorează Crăciunescu.
Partida se îndrepta spre un meci egal, dar, în minutul '89, Balint a marcat golul victoriei pentru steliști. Apoi a urmat gestul lui Ion Andone, unul care a intrat în folclorul fotbalului românesc. Nervos și dezamăgit de rezultat, fundașul roș-albilor s-a dus în fața lojelor și, de pe teren, i-a arătat semne obscene, din degete, lui Valentin Ceaușescu și generalilor de lângă acesta.
Norocul lui Andone a fost că Valentin nu și-a pus mintea cu el. N-am mai fi auzit numele Andone. Dar Valentin a fost un tip cerebral, echilibrat, așa că până la urmă l-a lăsat în pace. A avut mare noroc Andone. A intervenit și Lăcătuș pe lângă Valentin. Dar dacă voia, nimic nu l-ar fi oprit. Îți dai seama ce putere avea. Făcea un semn cu mâna și nu mai existai. Mi-a fost teamă pentru Ando. Ion Crăciunescu, fost arbitru internațional
Cu detalii mai clare despre acel incident vine pentru cititorii GOLAZO.ro chiar Ioan Andone. Sau Andonie, așa cum e trecut în acte. S-a strecurat un „i” buclucaș în certificatul de naștere și acolo a rămas. O fi „i-ul” de la Dinamo.
Bună ziua, domnule Andone. 22 martie 1989 vă spune ceva?
Da, ziua în care puteam să-mi închei cariera (n.r. – râde). Încărcătură mare, dar nu pentru că erau trei puncte în joc. Tot timpul, înaintea acestor meciuri, aveam mulți musafiri pe la Săftica. Oameni care erau apropiați echipei, din conducerea Ministerului de Interne, veneau și puneau presiune.
Știu că v-a cam deranjat arbitrajul lui Ion Crăciunescu.
Eu eram căpitanul echipei și când am văzut că am avut doi jucători eliminați (n.r. – Cămătaru și Vaișcovici)... Jucam în Ghencea, așa că știam ce ne așteaptă acolo. Adică ce arbitraj. Dar erau alte vremuri atunci.
Și ați explodat la final, după ce Steaua a marcat golul de 2-1.
Da, la sfârșit am răbufnit. Mai ales că ne-au dat gol prin minutul 90+5, 90+6, dacă-mi amintesc bine. Iar pe vremea aceea erau 2 minute de prelungire.
Știți că legenda care a vehiculat foarte mult spunea că v-ați dat șortul jos în fața lojei lui Valentin Ceaușescu.
Nu mi-am dat jos șortul, așa cum s-a speculat. Dacă nu aveam doi jucători eliminați sau nu primeam acel gol... Adrenalina m-a făcut să arăt câte ceva spre tribuna oficială. Gesturi care nu se fac în mod normal. I-am arătat ceva cu mâna, atât. Îmi pare rău. E ceva de care nu-mi amintesc cu plăcere. Dar a trecut.
Mulți oameni, mai ales în acea perioadă, a comunismului, v-au considerat extrem de curajos.
Nu cred că a fost curaj, a fost nebunie. Asta a fost, nebunie. Puteam să nu mai joc fotbal. Am fost suspendat vreo 3 luni. Lăcătuș a pus o vorbă bună pentru mine. I-a explicat cui trebuia să-i explice (n.r. – Valentin Ceaușescu) că atunci când ești în teren, presiunea, tensiunea... se mai întâmplă.
