- Bazinul de selecție, expresie dragă oamenilor de fotbal, este atât de mare și de adânc încât un fotbalist ca Louis Munteanu este pus pe lista de așteptare a naționalei. Situația este de fapt tocmai invers
Chițăim că nu avem de unde alege, iar atunci când ne cade poama din copac zicem că nu e suficient de coaptă. Că nu se apără, că nu face faza a doua și a treia și a patra, că este arogant și nonșalant. Că petrece pe manele.
Nici mie nu-mi place, aș fi preferat să asculte rock simfonic, gotic, chestii. El în schimb dă goluri. De cele mai multe ori cu execuții inaccesibile fotbalistului obișnuit. Unele, niște simfonii născute din atingerea magică a mingii.
Vizuini contra viziuni
În rezumat, așa stau lucrurile. Se inventează tot felul de motive pentru o greșeală de fond. De aceea, neconvocarea golgheterului primei ligi merită mai mult decât un rezumat. „Se merită” o discuție mai pe larg.
Despre mentalitățile limitate și în cel mai fericit caz conservatoare ale antrenorilor români. Inclusiv a domnului selecționer Mircea Lucescu, instituția tabu a fotbalului românesc, personajul în fața căruia sucombă spiritul critic și triumfă odele. Cei din fotbalul civilizat au proiecte, viziuni. Noi avem vizuini.
Fotbalul celor cu aparat dentar
Poți cădea în ridicol dacă invoci cazuri celebre la Mbappe sau Lamine Yamal. Ei sunt din altă dimensiune, ți se atrage atenția, te faci de râs.
Hai să ne facem de râs și să ne aducem aminte că Mbappe la 18 ani câștiga titlul mondial cu Franța, dar mai ales pentru Franța. El era motorul. Nu își făcuse stagiul obligatoriu pe la U19, U20 sau U21, direct la naționala mare a cocoșilor galici. El nu era nici măcar un cocoșel când bătea Argentina în finala mondială.
La fel adolescentul Lamine Yamal, care împreună cu alt tânăr excepțional, Nico Williams pe numele lui, amândoi cu aparate dentare în gură, câștigă titlul european cu Spania și pentru Spania.
Copți pentru mica performanță
Poate că sunt exagerate comparațiile. Sau poate că nu. Posibil că Mbappeii și Yamalii noștri nu au talentul celebrilor francezi și spanioli. Ideea e că noi vrem hamali, nu yamali.
Noi le punem caș la gură, nu aparat dentar. Îi obligăm să stea la coadă, să își aștepte rândul, să se fezandeze. Abia după aceea, în caz că între timp nu s-au plafonat din lipsă de motivație, abia atunci selecționerul se va uita spre el. Dacă merită, dacă s-a copt.


Unde este logica?
De fapt, dacă s-a răscopt. Nu îl chemi la lotul național pe Louis Munteanu, atacant în plină formă pentru că îl preferi pe Alibec, 34 de ani, care nici el nu face faza de apărare?
Sau pe Drăguș, de-abia revenit după o accidentare de durată, dar în prelungită criză de formă dinainte de accidentare?
Ce logică au toate astea? Munteanu face în curând 23 de ani, cât trebuie să mai aștepte? Și dacă spui toate astea, și le spui, și le repeți, ți se atrage atenția că Bîrligea a trebuit de asemenea să aibă răbdare până i s-a întredeschis ușa naționalei. Intri repede și țup, se încuie la loc. E normal că s-a întâmplat așa?
Sunt supărat, este clar. Dar ce să fac? Dacă nu sunt apreciat, n-am ce să fac. Trebuie să muncesc în continuare și, dacă voi juca la fel, ce mai poate să facă domnul selecționer? Doar să mă cheme. Louis Munteanu, CFR Cluj
versus
Sunt oameni inteligenți (n.r.- cei de la CFR Cluj), ar trebui să își dea seama de motive. Ei gândesc în două minute ceea ce trebuie să gândesc eu în două luni. Am motivele mele. Nu vreau să dau declarații care s-ar putea interpreta. Voi spune ceea ce am de zis în conferința de presă. Mircea Lucescu, selecționer România
Să așteptăm conferința de presă, ce altceva avem de făcut? Da’ să nu ne facem iluzii ca să n-avem deziluzii, vorba domnului Emeric Ienei.