- Tabloul fotbalului este pictat de fotbaliști și semnat de antrenori. Iar noi îi aplaudăm pe primii și îi venerăm pe ceilalți
Ruben Amorim zice că a pregătit partida retur cu Olympique Lyon inspirat de finala din 1999. United-ul lui Sir Alex câștiga atunci finala Champions League cu 2-1 în fața lui Bayern, după ce fusese condus până în minutele de prelungiri.
Salvatorii Kobbie Mainoo și Harry Maguire de acum se numeau atunci Teddy Sheringham (gol min. 90+1) și Ole Gunnar Solskjaer (90+3). „A fost o noapte magică pentru noi”, adaugă Ruben Amorim referindu-se la finala din ‘99. Mă îndoiesc totuși că un puști portughez, care avea pe atunci 14 ani, ținea cu Manchester United și realiza măreția momentului. Dar pentru greu încercații suporteri Red Devils sună bine.
Antidot pentru când fotbalul va fi sub standardele noastre
Faptul este că acest 5-4 de pe Old Trafford dintre United și OL va intra în edițiile de colecție ale fotbalului.
9 goluri într-un meci în care englezii au condus cu 2-0, francezii au revenit și au înscris 4 goluri consecutive, pe ultimele două în inferioritate numerică, apoi au primit alte 3 dincolo de minutul 114 al prelungirilor, toate astea și calitatea jocului ne vor fi sursă de inspirație de acum încolo când fotbalul ni se va părea sub standardele noastre înalte. Așa cum pretinde Ruben Amorim că l-a inspirat finala de la Barcelona de acum 26 de ani.
Reparația
Portughezul adus să oprească declinul lui United nu arăta deloc stăpân pe situație atunci când Cherki și Lacazette duceau scorul la 4-2 pentru Lyon în minutele 105 și 108.
Un lucru bun a făcut totuși antrenorul care părea bântuit de fantomele tragediei aviatice de la Munchen din 1958, când United pierduse aproape toată echipa campioană a Europei. L-a trimis în teren în prelungiri pe tânărul Kobbie Mainoo în locul lui Patrick Dorgu.
De fapt, Ruben Amorim își repara greșeala de a-l fi lăsat rezervă pe internaționalul englez care împlinește 20 de ani chiar pe 19 aprilie.
Nu era un cadou, ci o reparație. O încercare disperată de a schimba ceva în jocul care nu mergea. Golul de autor al lui Mainoo, care seamănă izbitor cu un anume Patrick Kluivert la tinerețe, a fost lovitura fatală pentru lionezi. Apoi, golul cu capul al renegatului Maguire a scurs tot sângele din venele adversarului.
A antrenat Amorim nebunia?
Fundașul central, vestit pentru unele dintre cele mai hilare prestații din Premier League, altfel băiat serios și muncitor, a înscris cu o lovitură ca la carte a mingii în poarta brazilianului Lucas Perri.
A antrenat Ruben Amorim în vreun fel acele clipe de nebunie fotbalistică absolută? Nu, nici vorbă. Să încetăm a-i celebra pe acești antrenori ca pe niște dumnezei ai jocului! Mainoo și Maguire au avut inspirație și curaj și noroc. Și atât.
Nu Amorim i-a arătat lui Mainoo cum să își facă preluarea, să evite adversarul și să șuteze în unghi imposibil pentru portar. Nu Amorim l-a învățat pe Maguire să dea cu capul în minge din direcția de unde venea centrarea.
Lecții de la elevi
Fotbalul tinde către sublim tocmai pentru că în astfel de momente se eliberează din ceea ce savant spus este modulul tactic al antrenorilor. Dincolo de constrângeri, există inspirația jucătorilor la care au acces și dăruiții, și nedăruiții.
Până și un flăcău care nu mustește de talent ca Harry Maguire are dreptul la momentul lui de glorie. La celălalt pol se află Mainoo, talentul pur-sânge care i-a oferit o calificare în semifinalele Europa League antrenorului care îl ține rezervă. Lecții gratis predate de elevi profesorilor.
Câți vor recunoaște că au fost salvați de cei cărora le împuie capul cu teorii complicate?
Fenomenul Cherki
Ar fi păcat ca în povestea acestui meci unicat să nu îl includem și pe Rayan Cherki, tânăra vedetă a lui Olympique Lyon. Naturalețea cu care Rayan conduce mingea, ruperile de ritm, imaginația și execuțiile de o originalitate uluitoare, pe care am impresia că nu am mai văzut-o de la Zinedine Zidane încoace, creionează încă un personaj mai mult decât interesant propus de fotbalul francez.
De fotbal în general. La o zi distanță după dezamăgirea crâncenă numită Kylian Mbappe și la două după prestația jenantă (a parcurs o distanță mai mică decât portarul?!) a copilului minune Lamine Yamal, avem revelația Cherki.
Fotbalul se împrospătează ca apa unui lac în care se varsă afluenți dinspre munte. Obsedați să ne arate cât de competenți sunt, analiștii iau probe de puritate și ne arată cum se așază H2O în 4-3-3 sau 4-3-2-1.