Publicat:
27.09.2024, ora 13:15
Actualizat: 27.09.2024, ora 13:22
- Pascal Nouma, 52 de ani, a povestit care a fost motivul pentru care i-a pupat mâna lui Mircea Lucescu
- Fostul atacant al celor de la Beșiktaș a învins cancerul, iar selecționerul României a fost unul dintre cei care l-au ajutat
- Francezul a fost mirat de vârsta selecționerului naționalei și a spus când se va retrage acesta
Lupu, Hagi, Sergen Yalcin și Pascal Nouma. Doar câteva dintre numele unor fotbaliști speciali pentru Mircea Lucescu. Antrenorul care a reușit aproape întotdeauna să se conecteze la jucătorii capricioși.
Ultimul pe listă, deși nu de valoarea celor menționați, este craioveanul Mitriță. Ocolit de fostul selecționer, Edi Iordănescu, Alexandru a fost convocat de Il Luce și trimis în teren cu Lituania, atunci când a și marcat.
A urmat un sprint către banca tehnică și o îmbrățisare între nea Mircea și Mitriță.
Probabil omul care știe cel mai bine ce înseamnă să lucrezi, într-un moment greu al carierei tale, cu Mircea Lucescu e Pascal Nouma. Atacantul format de PSG, acolo unde a și evoluat, fusese diagnosticat, în 2002, cu cancer.
Pascal Nouma: „Doar 2% supraviețuiesc”
Actualul selecționer al României, care-l dorise și la o altă echipă pe care o pregătise, le-a cerut bașkanilor de la Beșiktaș să-l cumpere pe francez.
Câteva luni mai târziu, după un gol marcat împotriva celor de la Dinamo Kiev, Nouma îi pupa mâna antrenorului român.
Mai multe spune chiar Pascal, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru GOLAZO.ro.
Bună ziua, Pascal. Ai avut mulți antrenori buni de-a lungul carierei. A fost Mircea Lucescu cel de care te-ai simțit cel mai apropiat?
Știi, eu sunt, mă simt foarte norocos pentru că, în timpul carierei mele, încă de la academia de fotbala celor de la PSG, și apoi la toate cluburile unde am jucat, am avut o legătură deosebită cu antrenorii care m-au format. Dar cu Mircea Lucescu a fost ceva foarte, foarte, special.
De ce crezi că s-a întâmplat acest lucru? Ce îl face deosebit pe Lucescu ca antrenor?
Nu există răspuns scurt la întrebarea asta. Trebuie să îți povestesc de la început. Am început să joc la Paris Saint Germain. Apoi, după doi ani la Strasbourg, m-a cumpărat Lens.
Am făcut un sezon foarte bun acolo. Aveam în jur de 27 de ani. Am citit în presa franceză, după un meci, că Inter Milano îl vrea pe Pascal Nouma. Am întrebat la club care e adevărat și mi-au spus că nu. Apoi agentul, care mi-a răspuns la fel.
După trei ani, când Mister Lucescu m-a adus la Besiktas, l-am întrebat dacă m-a dorit și la Inter. Mi-a răspuns că: „Da. Eu te-am vrut, dar clubul tău nu a vrut să te vândă”. Încrederea pe care o avea în mine, un fotbalist de la Lens, ca să mă aducă la Inter, echipă cu atacanți ca Ronaldo, Roberto Baggio, Zamorano, m-a cucerit. Dar atunci nu a fost să fie.
Multă lume mi-a spus că alta ar fi fost cariera mea dacă Mircea Lucescu m-ar fi transferat atunci la Milano. Dar nu se știe niciodată. Chiar dacă am regretat, nu sunt sigur că ar fi fost mai bine. Am fost onorat că că un astfel de club și antrenor, foarte mari, mă doreau.
Multă lume știe că i-ai pupat mâna lui Lucescu, după golul pe care l-ai marcat cu Dinamo Kiev…
Da, dar nu mulți știu de ce. Când m-am reîntors la Beșiktaș, în 2002, am făcut-o de pe patul de spital. Aveam cancer. Dar el m-a vrut la echipă. M-a sunat și i-am zis că șansele mele de supraviețuire sunt de doar 2%. 98% dintre oamenii care aveau tipul pe cancer de care eram eu bolnav, mureau.
Și Mister mi-a spus așa: „Nu mă interesează deloc (n.r. – I don’t give a shit) dacă ai cancer sau nu. Vreau să te întorci la Beșiktaș”. Nu-mi venea să cred. Eram de 8 luni la Nice, în spital, chimioterapie, radioterapie, nici vorbă de antrenament, iar el voia să joc fotbal. Încrederea lui m-a făcut să revin.
Din acest motiv, la acel gol am vrut să-i arăt cât de mult îl respectam. Mi-a oferit viața înapoi. Iar viața mea îi aparține lui. Ideea de a juca din nou fotbal m-a motivat enorm.
Pascal Nouma: „Am avut un tată”
Dar puțini oameni știu că și el a făcut același gest față de tine, la un meci cu Gaziantep. Greșesc?
Da, dar știi de ce? Pentru că a fost mai rapid decât mine. Am vrut să fac același gest, dar el mi-a luat-o înainte (n.r. – râde). Dar nu cred că l-ai văzut vreodată pe Mircea Lucescu făcând acest gest față de altcineva. Atât de specială era conexiunea noastră. E ceva excepțional. Extrem de rar. E ceva spontan, care vine din respect. Gândește-te că nu i-am pupat mâna tatălui meu. Niciodată.
Înțeleg că perioada aceea de la Beșiktaș, cu Mircea Lucescu antrenor, a fost cea mai frumoasă din cariera ta?
Sigur. Nici tatăl meu nu m-a tratat ca Mister. Pentru prima dată în viața mea am avut tată. Unul adevărat. Mă suna în fiecare seară și mergeam la un restaurant aproape de reședința lui, în Istanbul. Și vorbeam, nu neapărat despre fotbal, ci despre viață, despre copiii mei, despre o mulțime de lucruri.
Împărtășeam multe lucruri despre viața mea privată. El m-a învățat să nu fac greșeli, să fiu profesionist. Tatăl meu nu a făcut-o. Știi ce greu e să readuci un om către fotbal când e în situația mea cu boala? Foarte dificil. Dar el nu a ezitat. A spus, „îl vreau pe Pascal înapoi”.
Știu că a intervenit pentru tine, la un moment dat, ca bașkanii (n.r. – conducătorii clubului) să te ierte de o amendă de 250.000 de dolari.
Da, e adevărat. Luasem un cartonaș roșu. Iar ei mereu mă amendau dublu, triplu sau cvadruplu pentru că nu mai aveau bani pentru a mă plăti. Așa îmi reduceau lunar din salariu cu aceste amenzi. Dar Mister m-a ajutat mult și aici. Eu, când m-am întors la Beșiktaș, iar asta nu știe nimeni, aveam o clauză în contract.
Medicul clubului spusese că nu voi mai juca niciodată fotbal. Așa că aveam un salariu nu foarte mare, dar bonusuri bune. Dacă eram pe banca de rezerve, dacă intram pe teren, dacă jucam titular și tot așa. Într-o zi, după antrenament, deși nu eram pregătit 100% pentru a juca, Mister Lucescu mi-a zis: „Vei juca mâine”. I-am spus că nu pot. „Trebuie să trimiți bani familiei, așa că vei juca.” M-a băgat în ultimele 5 minute. Am luat un bonus de 50.000 de dolari, dacă amintesc bine. Așa că banii aceștia, din bonusuri, se adăugau la salariu, iar clubul avea probleme cu banii. Mister știa că tratamentul mă costase mult.
Pascal Nouma: „Are o baghetă magică”
Știi că Lucescu a antrenorul echipei naționale a României, cel mai vârstnic, la 79 de ani, tehnician din Europa?
Are 79 de ani... e incredibil. Știam că e la naționala țării tale, dar nu credeam că are vârsta asta. Ar trebui să mergem și să-l întrebăm pe Dumnezeu de unde are puterea asta, pentru că eu nu știu. Întreabă toți jucătorii pregătiți de Mircea Lucescu să vezi ce părere au despre el. Sigur, vor fi și excepții. Dar chiar și cei care nu au jucat prea mult la echipele unde el a antrenat. Eu n-am auzit pe nimeni să spună ceva rău despre el. Iar fiul său, Răzvan, face o treabă excelentă în Grecia. Deci e în ADN-ul familie Lucescu. Sper ca într-o zi să-l întâlnesc și pe fiul lui Mister Lucescu.
Apropo de legăturile speciale pe care Mircea Lucescu le crează cu jucătorii săi. În meciul cu Lituania, din Nations League, a convocat un fotbalist, Mitriță, ocolit de selecționerul anterior, iar acesta a marcat și a fugit să-l îmbrățișeze pe Lucescu. Ce-l face iubit de jucători?
Simplu, pentru că Mister e o persoană specială. Și îți spun și de ce. Nu e doar un antrenor. E un psiholog. Primul lucru care te întreabă, dacă lucrurile nu-ți ies cum vrei, e dacă totul este în regulă acasă. Soția ta e bine? Copiii tăi sunt bine? Și abia apoi vorbește despre fotbal. Și primul lucru pe care te întreabă, dacă ratezi, nu joci bine, orice, te va întreba, ai vreo problemă cu soția ta? S-a întâmplat ceva în acest weekend? E ca un om de știință al fotbalul. Știe că importante sunt creierul și inima. Nu sunt surprins de gestul fotbalistului din echipa națională (n.r. - Mitriță). Sunt sigur că acest jucător va spune aceleași lucruri pe care ți le-am spus și eu.
Deci te înțelege, mai ales că și el a fost fotbalist, iar acest fapt îți dă încredere?
Exact. Vorbea cu mine. Îi păsa de copiii mei. A avut grijă de viața mea. Mi-a spus: „Nu mă interesează un meci”. Nu e genul de antrenor care zice. Dai gol, joci, Nu dai, pe bancă! Te lasă să te echilibrezi, să-ți revii din punct de vedere psihologic. Vrea să știe ce te frământă, ca să te ajute.
Acordă Lucescu o atenție deosebită fotbaliștilor speciali? Ma gândesc aici și la Sergen Yalcin, despre care spune că a fost un talent extraordinar, Hagi, Willian, pe care l-a avut la Șahtior?
Cred că puterea pe care a avut-o, și o are, e că nu face nicio diferență între jucători. Nu spune niciodată că îl prefer pe ăsta sau pe celălalt. Dar știe cum să vorbească cu fiecare, pentru că fotbaliștii sunt diferiți ca și caractere. Atinge punctele speciale, importante. Nu e ca și când vorbește urât cu jucătorii doar pentru că nu sunt extrem, de buni. Face o radiografie fiecăruia. Ca un leu în junglă care știe antilopa slăbită dintr-un grup. Numai că el vrea să ajute. Și știe cum s-o facă. Parcă are o baghetă magică.
Pascal Nouma: „Nu se va retrage vreodată!”
Crezi că, dacă va califica România la Campionatul Mondial, Lucescu mai are vitalitate să conducă naționala și la turneul final din 2026? Va avea 81 de ani...
Pot să te opresc? Pentru că răspunsul e da! Și vreau să-l văd acolo. Merită pentru toată cariera sa. Un Campionat Mondial cu reprezentativa României ar fi excelent pentru Mister Lucescu. Iar ca forță... Lui îi dă putere fotbalul, deci nu am nicio îndoială ca va fi acolo.
Ce le recomanzi fotbaliștilor care sunt jucători la echipa națională și îl au ca antrenor pe Mircea Lucescu?
Să aibă răbdare și să asculte. El le va explica, le va spune totul. Câte echipe a antrenat? Câți jucători a pregătit? Deci să fie siguri că au de la cine învăța.
Nu știu jucători, dar echipe să fi fost 13-14.
Și cele mai mari din țările unde a activat. Dacă un jucător spune despre Lucescu faptul că nu e bun antrenor, nu știe despre ce vorbește. Nu cunoaște fotbal!
Când crezi că se va retrage Mircea Lucescu?
Niciodată! Mister Lucescu trebuie să fie antrenorul fiului meu. Are 17 ani și joacă în Franța acum, pentru o echipă mai mică. E foarte talentat. Așa că sper să-l pregătească și pe el. Acum pot să te întreb și eu ceva?
Da, sigur.
Ți-a mai spus cineva că semeni cu Fabien Barthez (n.r. – râde)? Când te-am văzut, am crezut că-mi face o farsă.
Nu mi-a zis nimeni asta, dar mi-ar fi plăcut să am banii lui. Sau măcar prietena din anii '90 (n.r. – Linda Evangelista).
Te cred (n.r. – râde). Spune-i lui Mister Lucescu că-l iubesc și îmbrățișez.
