- Să ni-l aducem aminte pe Ben Johnson.
- Povestea lui putea fi și a chinezului care l-a învins pe David Popovici. Dar astăzi ne-am modernizat, ce naiba, nu ne mai împiedicăm de un steroid anabolizant, de-o amfetamină, de un sânge centrifugat.
TV5 Monde a prezentat, miercuri seara, documentarul intitulat L'Odyssée des Jeux Olympiques. Filmul a început la ora 22,00, pe când nouă deja începea să ne crească pulsul așteptând finala la 100 metri liber a lui David Popovici.
Maeștri ai filmului documentar artistic, francezii au punctat încă o dată cu suplețe atât la capitolul informație, cât și la comentariul care contextualiza evenimentele.
Și mai interesant, documentarul franțuzesc urma să se lege într-un mod neașteptat de desfășurarea probei care pe noi ne ținea cu sufletul la gură. Puțină răbdare deocamdată, zic că merită.
Jocurile și istoria care doare
Pelicula realizată în 2020 de Jean-Christophe Rose este o narațiune cronologică a edițiilor Jocurilor Olimpice de la începuturile acestora și începuturile filmărilor cinematografice sau de televiziune.
Abundă imaginile de arhivă, cum e și firesc, așa că îi poți vedea pe rând pe Johnny Weissmuller „Tarzan”, pe Jesse Owens care le strică petrecerea la Berlin lui Hitler și lui Goering, pe Paavo Nurmi, pe Emil Zatopek, pe Iolanda Balaș, pe Abebe Bikila și pe Bob Beamon, pe Nadia și pe Mark Spitz. Sunt personaje, de asemenea, și unii dintre foștii președinți ai Comitetului Internațional Olimpic, americanul Avery Brundage și spaniolul Juan Antonio Samaranch. Primul cunoscut pentru atitudinea duplicitar-complice cu regimul nazist, al doilea ca fiind în tinerețe un apropiat al dictatorului Franco și la senectute un colecționar de bunuri obținute din șpăgi planetare.
Cum cădea primul nume mare
Imaginea cea mai puternică a filmului rămâne însă aceea cu chipul mai întâi nedumerit, apoi speriat-hăituit al lui Ben Johnson. Canadianul de origine jamaicană tocmai câștigase cu record mondial (un uluitor 9,79 secunde) cursa-regină de 100 metri plat a Jocurilor de la Seul 1988, când află că este chemat la controlul antidoping.
Ben Johnson bravează în primă instanță, ba face chiar un semn cu pumnul ridicat în aer, ceva în genul Tommy Smith în Mexico ‘68, apoi merge și dă proba de urină. Rezultatul bulversează lumea sportului. Era primul nume greu care pica testul.
Dopingul, o necesitate?!
Johnson Ben, pozitiv la stanozolol, un steroid anabolizant. Titlul olimpic i-a fost retras imediat celui încă recordman mondial (atribuit ulterior lui Carl Lewis, care îl acuzase deja de doping pe Ben), pierde de asemenea recordul mondial. Suspendare de doi ani.
Ben Johnson nu a mai putut reveni niciodată la nivelul care îl consacrase drept unul dintre cei mai mari sprinteri ai timpului său. În schimb, a purtat o cruciadă ciudată alături de antrenorul lui dintotdeauna, Charlie Francis, alături de care a încercat să demonstreze lumii că dopingul ar fi o practică necesară și că de fapt dopajul era o practică generalizată în rândul atleților.
De la Nicolae Mărășescu citire
„Sportivii se dopau de decenii cu steroizi, dar laboratoarele antidoping nu aveau aparatura și substanțele necesare pentru a-i detecta.
La Seul, în 1988, a fost pentru prima dată când, perfecționându-se, laboratoarele dețineau această capacitate - să descopere prezența steroizilor. Rezultatul a fost șocant, iar descalificarea lui Ben Johnson unul dintre marile avertismente către sportivii trișori”, mi-a spus într-un interviu, cu ani în urmă, marele antrenor Nicolae Mărășescu.
Omul știa cum merg lucrurile din interiorul sistemului, căci România comunistă nu era o sfântă în concertul marilor națiuni sportive.
Curat ca lacrima? Serios?
Vedeți o similitudine care se desprinde din film? Poate fi chinezul Pan Zhanle noul Ben Johnson? Parcă da! Ba nu, o afirmă răspicat înșiși învinșii lui din finală, Kyle Chalmers și David Popovici, care îl așteaptă pe re-recordmenul mondial să se ia din nou la întrecere cu ei. Ce nobil!
Așadar, să nu cădem pradă teoriei conspirației, să nu întinăm idealurile olimpice cu bănuielile noastre!
Chinezul Pan Zhanle, replică reală a personajului imaginar Peter Pan, copilul etern și poznaș, este curat-lacrimă potrivit numeroaselor rezultate ale controalelor antidoping la care a fost supus în ultimii doi-trei ani.
Deși zeci de conaționali de-ai săi (23 mai exact) au fost testați pozitiv în perioada aceasta, ce să vezi, tot cu steroizi, dar au fost absolviți de vină de federația chineză pe motiv de contaminare a burgerilor consumați (burgerul din carne de vită, aliment cunoscut ca foarte sănătos, a devenit se pare mâncarea preferată a sportivului chinez).
Acuzatorul
Australianul Brett Hawke, celebrul fost antrenor al brazilianului Cesar Cielo, a fost tranșant în discuția exclusivă cu colegul Cristian Munteanu (dialog preluat copy-paste din GOLAZO.ro de cam toate site-urile fără să fie precizată sursa), îl consideră un trișor pe Peter Pan Zhanle. Nu știe la ce oprobriu se supune atunci când spune că:
„Nu poți face, din punct de vedere uman, ce a reușit el. A fost aproape să nu se califice din seriile de la 100m liber, apoi a avut timpi fantastici în semifinale și finală.
Se spunea că e un bazin lent, ceea ce e adevărat. S-au făcut puține recorduri olimpice. Iar Zhanle își corectează recordul mondial cu patru zecimi. Adică aproape o eternitate! (...) Da, piscina olimpică nu favorizează înotul foarte rapid. Deci Chalmers, Popovici, n-au putut, dar Pan Zhanle nu numai că a câștigat, ceea ce era de așteptat, dar i-a învins cu mai mult de o secundă? Sunt de 30 de ani în acest sport, așa că știu faptul că asta nu se poate. Nu-mi vindeți asta!”
Oameni răi
Zhanle s-a plâns după finală că nu a fost salutat în satul olimpic de australianul Chalmers și de americanul Jack Alexy. Oare de ce? Zhang Yufei, colega lui de echipă suspectată și ea de dopaj împreună cu lotul de 23, „Hamburgerii”, dar exonerată și prezentă la Paris împreună cu alți 10 competitori chinezi se teme de atitudinea ostilă a celorlalte înotătoare. De ce în fond?
World Aquatics (Federația Internațională de Natație) și WADA (Agenția Mondială Antidoping) au consfințit ștergerea cazului de dopaj prin contaminare cu nenorocita aia de carne de la vite care mănâncă într-o frenezie steroizi trei mese pe zi.
Federația Chineză contraatacă și pretinde scuze de la New York Times, publicație care a documentat cazul și susține că deține probe solide. Are de așteptat Federația lui Zhanle.
Blat pentru eroi
Se repetă în buclă istoria. Lupta pentru un sport curat este sabotată și înăbușită instituțional pentru că sportul nu are nevoie de curățenie cât are nevoie de eroi. Iar eroii ingurgitează și își injectează și ei câte ceva, să își îmbunătățească performanțele.
Laboratoarele au rămas încă o dată în urmă în lupta cu farmacia substanțelor interzise și pentru că, între timp, s-au descoperit substanțele inhibitoare, care ascund prin magie dopingul. Suficient ca Pan Zhanle și frățiorii lui de recorduri neverosimile să joace rolul copiilor-minune inocenți.
Săracul Ben Johnson, câte recorduri mai bătea el dacă alerga în zilele noastre! Și-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea mea. Dar nu o șa de bicicletă că și ciclismul are unele probleme.
Vedeți ce frumoase sunt eufemismele, înțelegeți ce frumos e sportul? Fericiți cei animați de spiritul lui Pierre de Coubertin, căci al lor va fi panteonul olimpismului!