- Amicalele cu Bulgaria și Liechtenstein ne-au aruncat aproape definitiv în brațele neîncrederii și pesimismului
- Avem, conform valorii lotului, cea mai fragilă echipă națională dintre toate cele 24 care vor fi prezente în Germania
- Dar un caz de „mare neîncredere” transformată în victorie s-a întâmplat recent, iar protagonistul său este Răzvan Lucescu.
România are, potrivit site-ului transfermarkt, cel mai puțin valoros lot dintre cele 24 de echipe. Suntem singura națională care, adunând toți cei 26 de jucători din team, nu trece de bariera de 100 de milioane de euro.
Selecționerul nostru este pe penultimul loc în topul salariilor tuturor antrenorilor de la turneul final. Așa plecăm azi la Euro.
Decolăm spre Germania pe un val de critici și neîncredere
În plus, până ca naționala să se urce astăzi în avionul de Germania a avut timp să dezamăgească și să enerveze peste măsură în cele două amicale aproape umilitoare: de două ori nimic la nimic cu Bulgaria și Liechtenstein. Au urmat huiduieli, fluierături, contestări, critici.
Chiar și filmul produs recent de FRF care spune povestea calificării din preliminarii conține ideea că prima reprezentativă a reușit accesul la Euro pe un val imens de critici. Și, da, exact așa a fost!
Numai că autovictimizarea nu funcționează în sport pentru că funcționează în viață. Antrenorii, jucătorii, federalii și toți cei care ne cer să ne grupăm toți într-un cor de lăudători să învețe să se descurce și mai ales să reușească rezultate mari neavînd încrederea oamenilor. Adică a suporterilor și a presei.
Altceva însă funcționează. Munca, rezistența și exemplele celor care au răsturnat în favoarea lor situații asemănătoare.
Ce am văzut, cu ochii mei, legat de Răzvan Lucescu
Răzvan Lucescu e campion al Greciei. „Cred că m-a pupat jumătate de Salonic”, a spus el, a doua zi după ce a luat titlul. Înainte de asta era însă contestat vehement.
Ca jurnalist, am asistat live la ceea ce înseamnă lipsa de încredere la un început de drum.
În vara anului trecut, Lucescu junior a fost în cantonament în Olanda. PAOK a disputat un meci amical împotriva FCSB-ului.
La stadion, înainte de meci, greci mulți. Ziariști, dar mai ales suporteri. Pasionați, vocali, extrem de atașați de echipă. Aproape toți purtau ceva care să-i lege de însemnele sau culorile lui PAOK.
Iar discuțiile dintre ei mergeau într-o singură direcție. Că Răzvan Lucescu nu e ce trebuie, că a terminat prost sezonul 2022-2023, că nu face transferuri bune, că l-a adus la echipă pe Taison, citez „un bătrân de 35 de ani, cu care nu putem câștiga trofee în Grecia”.
Toate aceste lucruri aveau loc în preajma unui amical. Nici măcar nu începuse sezonul. De fapt, părea că nici nu-l va prinde, pe o totală lipsă de susținere, de încurajare și de moral pentru Răzvan.
PAOK, out-sider în Grecia, la fel ca România la Euro
Și cu toate acestea, a urmat un sezon în care antrenorul a răsturnat toate calculele.
Pentru cei care cred că Răzvan n-a realizat mare lucru, să ne întoarcem în vara lui 2023. Cum arăta atunci, pe hârtie, ierarhia celor mai importante 4 echipe din Grecia?
1. Olympiakos | 99 milioane euro |
2. AEK Atena | 60 milioane euro |
3. Panathinaikos | 58 milioane euro |
4. PAOK Salonic | 48 milioane euro |
Răzvan a reușit un sezon realmente fabulos cu PAOK: campion și sfertfinalist în Conference League. Cu ce fotbalist în rol de MVP, pe final de sezon? Chiar cu „bătrânul”, „epuizatul” și „incongruentul” Taison, marcator în victoriile cu Olympiakos, Panathinaikos și Aris Salonic!
Să vedem cum arată situația din grupa noastră de Euro. Suntem, pe cotațiile transfermarkt, pe ultimul loc la clasamentul valoric.
1. Belgia | 585 milioane euro |
2. Ucraina | 379 milioane euro |
3. Slovacia | 157 milioane euro |
4. România | 92 milioane euro |
Teoretic nu ieșim din grupe. Teoretic, optimile sunt mult prea îndepărtate.
Dar Răzvan Lucescu a reușit să aibă succes într-un mediu ostil, într-o perioadă în care a fost contestat și nu i s-a oferit încredere nici măcar din partea celor care erau fanii echipei pe care o antrenează.
Acest exemplu poate fi argumentul solid pe care Edi Iordănescu să-l includă în bagajul cu care va urca azi în avionul de Germania. Ca și pe Răzvan, poate că și pe Edi îl vor stimula criticile.
De ce nu se poate construi niciodată „pe un cor de laude”
Mircea Lucescu continuă să se mențină pe podiumul celor mai titrați antrenori all-time, depășit doar de Ferguson și Guardiola. El a spus: „Nici o mare echipă și nici un succes de anvergură nu se poate construi pe un cor de laude”.
Să înceapă, așadar, Euro! Nu pe un cor de laude, ci pe posibilitatea muncită a răsturnării scepticismului nostru legendar.