Theodor Jumătate Când nimeni nu poate, Real poate!

• Real Madrid se înalță și din situații imposibile. E ceva frumos, minunat în această înălțare, însă e și ceva care te sperie puțin.

E ceva limpede. Chiar dacă detești această echipă, nu poți nega adevărul: în istorie, au fost multe cluburi mari, dar Real Madrid e deasupra tuturor. 

Pentru nume, pentru trofee, pentru jucători, pentru stadion, pentru tot ce reprezintă Real. 

Nu e numai unul dintre simbolurile fotbalului. E simbolul fotbalului. Și simbolul fotbalului are o conexiune aproape divină cu Liga Campionilor. 

Când sunt jos, loviți din toate părțile, tot se ridică

În multe momente, simți că „los blancos” vor cuceri trofeul cu mult timp înainte, indiferent ce s-ar întâmpla pe teren, indiferent de adversar. Oricât de dificil le-ar fi drumul, drumul lor e mereu înainte, mereu mai sus, spre altă performanță, spre altă cupă. 

Dincolo de talent, de forță, de rezistență, au o protecție neînțeleasă de nimeni care îi ajută să treacă de orice barieră aparent imposibilă. 

Când sunt sus, rămân așa. Când sunt jos, loviți din toate părțile, se ridică și rămân în picioare. 

E ceva frumos, minunat în această înălțare, însă e și ceva care te sperie puțin. Când nimeni nu poate, Real poate. 

Am spus că Real va câștiga după ce a supraviețuit bombardamentului 

La jumătatea lui aprilie, după ce a învins-o pe Manchester City în „sferturi”, la penaltyuri, am spus că Madridul are Liga numărul 15. 

„Cetățenii” lui Guardiola își bombardaseră adversarii, da, nu e nicio exagerare, a fost bombardament, și totuși armada lui Ancelotti a ieșit din bombardament vie. Gata de încă o luptă. 

Știam că urmează Bayern, știam că finala va fi la fel de aprigă, dar o vedeam câștigătoare la sfârșit. Fericită, sărbătorind. 

Așa a fost. Așa este. Real e iar campioana Europei, chiar și după suferința de sâmbătă. 

Borussia a avut o primă repriză extraordinară, fizic, tehnic, tactic era mai bună, a avansat, și-a creat ocazii… Dar, la final, a ieșit Real la lumină, nu Dortmund. Portar admirabil, un corner, o deviere, o altă eroare a rivalei, 1-0, 2-0 și iată trofeul!

Salah se întreba: până când? Până când învinge Madridul

Am văzut acest scenariu și în trecut, de multe ori, în finalele albe. În 2022, fanii lui Liverpool așteptau doar golul victoriei, după o suită de acțiuni amenințătoare. 

Salah privea spre cer, nu putea crede că mingea nu e în plasă o dată, de două, de trei ori. Până când?, părea că se întreabă egipteanul. Până când? Până la ultimul fluier.

Real a supraviețuit și a învins, la fel cum supraviețuise și cu PSG, Chelsea și aceeași City în ascensiunea spre finală. 

Real a fost campioană suferind și în 1956, la prima Cupă a Campionilor

Dai timpul și mai în spate. Te oprești la 2016, primul triumf din cele trei ale lui Madridului lui Zidane. După 90 de minute, după 120, a fost 1-1 cu Atletico, timp în care Griezmann a ratat și de la 11 metri. La penaltyuri, tot Real a câștigat. 

În 2014, Atletico a condus trei sferturi din meci, până în minutul 90+3. La ultima fază, la ultimul corner, Ramos a egalat și, după prelungiri, a fost 4-1 pentru Real. 

Și mai în profunzime. 

• 1998. Juventus a fost tare. A pierdut, 0-1. 
• 1966. Partizan a deschis scorul în repriza a doua. Real a întors, 2-1. 
• 1958. Milan a condus de două ori, dar a fost mereu egalată. În prelungiri, tot Real, 3-2. 
• 1956. La prima ediție a Cupei Campionilor Europeni, Reims a avut 2-0 după zece minute și 3-2. Finalul finalei? 4-3, Madrid. 

Și vine Kylian Mbappe la Madrid…

„Los blancos” au jucat 18 finale de Cupa și Liga Campionilor. Au câștigat 15, au pierdut trei, ultima înfrângere în 1981, 0-1 cu Liverpool. Câți ani au trecut? 43!

De atunci, au învins de nouă ori din nouă încercări. Pe toate. Câte trofee vor urma? Tremuri când te gândești că vine și Kylian Mbappe.