Publicat:
21.06
- Săptămâna a început cu un moment în care ne-am simțit cu toții că suntem mândri ca români: succesul, maniera de joc, atmosfera de pe stadion la 3-0 cu Ucraina
- La 4 zile distanță, Înalta Curtea a anulat condamnarea lui Mario Iorgulescu, care a omorât un om fiind beat, drogat și conducând cu peste 140 km/h
- Ni s-a întâmplat mai mereu să credem că lucrurile s-au schimbat, să vedem progresul, după care realitatea să ne izbească și să ne trezească
Ce săptămână plină de contrast.
Înaintea debutului României la Euro scriam despre un clasament, dincolo de fotbal, care ar trebui să ne determine să nu ne fie rușine într-un raport cu celelalte țări participante. Fiindcă la fotbal plecam având cea mai slabă echipă, cotația pe hârtie. Dar la dezvoltarea economică a țării, nu, pentru că am avansat.
Avem un nivel de trai mai bun
În schimb, salariul minim pe economie ne plasează peste 5 state, printre care Turcia și Serbia, iar de la 1 iulie, când salariul minimm va crește în România la 3.700 de lei, vom fi peste Ungaria și aproape de Slovacia și Cehia. Nu e deloc puțin. E un sentiment că am făcut progrese, că trăim mai bine.
România - Ucraina 3-0, Everestul nostru de mândrie
Apoi, a venit meciul. Am câștigat, am jucat, ne-am distrat, am sărbătorit, ne-am simțit iarăși mândri. Iar românii din tribunele de pe Allianz Arena trebuie să fi fost și mai mulțumiți. O așa atmosferă a impresionant Germania și toată Europa. O lecție de atașament, cum puține alte naționale au avut parte la turneul final. Pluteam efectiv. Luni seară, marți, miercuri, o sărbătoare de 3 zile și 3 nopți.
România n-a scăpat de “rezolvi dacă ești cine trebuie”
Și bum! Joi a venit verdictul Înaltei Curți de Casație și Justiție din România în cazul Mario Iorgulescu. Cel care fusese condamnat la 13 ani și 8 luni de închisoare pentru că a omorât un om în timp ce conducea mașina în care se afla cu peste 140 de km/h și se afla și sub influența alcoolului și a drogurilor. Condamnarea a fost anulată și cazul a fost retrimis pentru a fi judecat din nou la Curtea de Apel.
Nici nu știi cum să definești sentimentul care te încearcă. Recitești știrea, poate e ceva greșit. Poate îți scapă ceva. Poate n-ai înțeles bine. Poate… Și în cele din urmă realizezi că e adevărat. Și că am revenit la viața reală din România.
La regula că legea nu e pentru toți la fel. La principiul că dacă ai influență, dacă te ajută și te cunoaște cine trebuie, atunci totul se rezolvă. Chiar și atunci când conduci cu 143 km/h, când ești drogat, beat și intri cu mașina în cineva, căruia îi iei viața. Chiar și atunci se rezolvă!
Va trece și Euro, ne vom întoarce la realitatea din România
Sâmbătă seara jucăm cu Belgia. La Koln, unde vor fi iarăși zeci de mii de români. În care se va simți iarăși mândria de a fi alături de cei de acasă, alături de o echipă care ne poate arăta că suntem în rând cu țările Occidentale. Cu ăia mari, cu ăia care contează, pe care îi avem reper ca viață, nivel de trai, onestitate și decență și echilibru din partea statului.
Dar meciul cu Belgia se va termina. Se va termina și cel cu Slovacia. Chiar și dacă ne vom califica, acest Euro va trece. Și ne vom întoarce la rutina de zi cu zi. La realitatea din România, care are grijă ca atunci când începem să credem că suntem aproape de nori, să ne prăbușească. Și să ne creeze, ca într-un Montagne russe, un imens gol în stomac. Așa cum, recunosc, am simți joi, după verdictul Înaltei Curți.
Încercați să vă răspundeți singuri
Contextul îl știți, evenimentele le trăiți zi de zi. În România sau ca români din Diaspora, în afara României. Să încercăm să vă răspundem la întrebarea din titlu: care este cu adevărat țara noastră? Este zidul galben al afecțiunii suporterilor de la Munchen și cel care se pregătește la Koln pentru meciul de sâmbătă sau decizia ca judecata unui tânăr celebru și bogat, care a omorât un alt tânăr, să fie, încă o dată, amânată?
.jpg)
