- O remiză „de salon” cu Slovacia ar adăuga România pe o listă cu echipe mari care au apelat la strategii, în frunte cu RFG și Argentina
- Primul exemplu: RFG a refuzat să joace cu Brazilia în ‘74, a pierdut deliberat primul loc în grupă și și-a atins obiectivul: a devenit campioană mondială
- Argentina - Peru 6-0 în ‘78 și Austria - RFG 0-1 în ‘82 sunt alte două blaturi celebre
- Ultimul pe această listă e un meci de la Europeanul de acum 20 de ani: Danemarca și Suedia au trimis Italia acasă după un egal amical.
Certitudinea: România și Slovacia se vor califica sigur împreună în optimile de finală dacă vor remiza în meciul direct, programat miercuri, la ora 19:00, pe Waldstadion din Frankfurt.
Dilema: e de preferat o remiză „de salon”, care să ne garanteze accesul în faza următoare, cu ștampila de rigoare pe care ne-am atrage-o, aceea de blatiști și trișori sau e de preferat să refuzăm orice formă de meci strategic, caz în care e posibl să fim eliminați dacă vom pierde?
Pe acest subiect, GOLAZO.ro propune un duel al opiniilor între Dan Udrea și Cătălin Țepelin, ale căror editoriale susțin puncte de vedere diferite.
Ce ne spune însă istoria, la care apelăm de fiecare dată atunci când ne aflăm într-o situație controversată?
În ultimii 50 de ani, la Mondiale și Europene, există câteva meciuri care au făcut obiectul unor strategii care au stabilit rezultatul jocului, astfel încât să fie mulțumite ambele grupări.
Iar numele implicate în aceste partide sunt imense, atât din perspectivă sportivă, cu RFG și Argentina în prim-plan, cât și din punct de vedere al mentalității în viața de zi cu zi, în frunte cu două țări nordice precum Danemarca și Suedia.
Exemple de blaturi celebre
- RFG - RDG 0-1, la Campionatul Mondial din 1974
A fost ultimul meci din grupă. Ambele erau deja calificate în faza următoare. RFG era pe primul loc, cu un punct avans.
Cu o oră și jumătate înaintea startului meciului, se încheiase grupa Braziliei, cu o surpriză: campioana mondială en-titre din 1970 pierduse prima poziție în fața Iugoslaviei, astfel că urma să fie în grupa semifinală, alături de altă mare echipă, Olanda, și de câștigătoarea grupei din care face parte RFG.
Germania Federală a preferat atunci să piardă meciul cu RDG, pentru a-și alege un traseu mai ușor, oferindu-i și adversarei o șansă unică de a-și trece în palmares o clasare peste ea în grupă.
S-a terminat 1-0 pentru RDG, iar RFG a mers într-o grupă accesibilă, cu Polonia, Suedia și Iugoslavia, în vreme ce în cealaltă serie au fost Brazilia, Olanda, Argentina.
Strategia RFG-ului a ajutat-o. A bifat 3 victorii și a terminat pe primul loc, care asigura disputarea finalei.
În partea cealaltă, RDG a pierdut și cu Brazilia, dar și cu Olanda, a făcut un punct cu Argentina și a terminat ultima.
RFG a câștigat și finala, 2-1 împotriva Olandei lui Johan Cruyff. Nemții au avut un lot cu multe nume legendare: Beckenbauer, Sepp Maier, Berti Vogs, Netzer, Overath, Gerd Muller, Jupp Heynckes, Uli Hoenes.
- Argentina - Peru 6-0, la Campionatul Mondial din 1978
S-a jucat în ultima etapă din grupele semifinale. Componența grupei: Argentina, Brazilia, Polonia, Peru.
Primul loc urma să joace finala Mondialului. Ultimele două jocuri din grupă nu s-au jucat ala aceeași oră. Primul s-a disputat Brazilia - Polonia. A fost 3-1.
Înaintea ultimului joc, Argentina - Peru, Brazilia avea două puncte peste rivala ei tradițională și golaveraj de 6-1, iar argentinenii aveau 2-0. Meciul direct se terminase egal, 0-0.
Argentina avea nevoie de un succes la cel puțin 4 goluri pentru a trece peste Brazilia. Și s-a impus cu 6-0. În minutul 50 era deja 4-0. În faza grupelor preliminare, Peru remizase, 0-0, cu Olanda, echipă care avea să dispute finala acelui turneu.
Argentina a trecut peste Brazilia, a jucat ultimul act și l-a și câștigat, scor 3-1. Chiar și la mulți ani după acel meci au apărut informații că acel joc dintre Argentina și Peru a avut la bază inclusiv culise politice la nivel înalt.
Argentina i-a avut în componență, printre alții, pe Kempes, Ardiles, Tarantini, Luque, Passarella.
- RFG - Austria 1-0, la Campionatul Mondial din 1982
A fost ultimul meci din grupe. Celelalte două echipe din serie au fost Algeria și Chile. Meciurile nu doar că n-au fost la aceeași oră, dar nici măcar în aceeași zi.
Algeria a bătut Chile, după ce realizase o imensă surpriză, 2-1 cu RFG, și clasamentul grupei înainte de jocul Austria - RFG era următorul:
- Algeria 4p (5-5 golaveraj)
- Austria 4 (3-0)
- RFG 2 (5-3)
- Chile 0
Pentru ca Austria și Germania să se califice împreună era nevoie de un succes al nemților la cel mult două goluri diferență. Și exact așa s-a întâmplat. 1-0 pentru RFG, cu gol marcat rapid, în minutul 10, după care nu s-a mai întâmplat nimic, iar Algeria a plecat acasă.
RFG a ajuns până în finală la acea ediție: a eliminat-o la penalty-uri pe Franța, în semifinale, dar a pierdut finala cu Italia, 1-3.
În componența acelei echipe se aflau nume uriașe precum Briegel, Breitner, Rummenigge, Uli Stielike, Littbarski, Matthaus, Hrubesch.
4. Danemarca - Suedia 2-2, la Campionatul European din 2004
E exemplul care seamănă izbitor cu situația care e acum în grupa României, înaintea jocului cu Slovacia. La acel moment, se calificau doar primele două locuri din fiecare serie.
Înaintea ultimei etape, duelul pentru cele două poziții se ducea doar în 3, între Italia, Danemarca și Suedia. Italia remizase cu ambele și urma să joace cu Bulgaria, pe care o bătuse și Suedia, dar și Danemarca. Clasamentul înaintea ultimului meci din grupă
- Suedia 4p
- Danemarca 4
- Italia 2
- Bulgaria 0
Era clar că Italia se va impune cu Bulgaria, astfel că Suedia și Danemarca aveau nevoie de un egal pentru a merge împreună mai departe. Dar nu de orice egal, ci de la 2-2 în sus. Și s-a terminat fix 2-2, iar Italia a fost eliminată.
A urmat o serie de acuzații fără precedent lansate de presa din Italia, care a titrat aproape la unison „Biscotto” (blat), acuzând că au avut de suferit în urma unui egal de salon.
A condus Danemarca 1-0, a fost egalată, a marcat iarăși, iar Jonson a stabilit scorul final în minutul. 89.
Suedia îi avea în echipă pe Zlatan Ibrahimovici, Ljungberg, Henrik Larsson, în vreme ce vedetele danezilor erau Tomasson și Jorgensen.