Publicat:
17.06
- În sfîrșit, am scăpat de concluzia amară a ultimilor prea mulți ani: “am jucat ca niciodată, am pierdut ca întotdeauna”
- Niciun mare succes românesc la un turneu final nu a fost bazat pe un fotbal total, cu subordonarea totală a adversarului, așa cum s-a întîmplat azi
- Un singur lucru mi-a displăcut. Nu la echipă, ci la mine :) O să vedeți la final despre ce e vorba.
Această rubrică, “Ce la CE2024”, trebuie să conțină și ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut într-o zi de turneu final. De această dată, 99% e doar ce mi-a plăcut.
CE MI-A PLĂCUT
- Sentimentul că suntem și noi mari. Am mai repurtat victorii mari la turnee finale, 2-0 cu URSS în 1990, 3-2 cu Argentina și 3-1 cu Columbia în 1994, 2-1 cu Anglia în 1998, 3-2 cu Anglia în 2000. Dar parcă în nici unul dintre aceste meciuri nu ne-am dominat, subordonat și umilit adversarul în maniera în care am făcut-o astăzi. România a jucat în stil de mare echipă, ceea ce e o noutate pentru noi, ca români. Și ne simțim atât de bine.
- Maniera de joc. Am jucat cu o organizare, detașare, coordonare și relaxare demne de Germania, Spania, Olanda și alte echipe de top. N-am avut noroc, nu ne-a ajutat arbitrul, nu am tras de timp, n-am apelat la anti-fotbal.
- Drăguș. A făcut un meci fantastic. Realmente fantastic! Ofensiv, defensiv, cu minge, fără, viteză, deposedări, ruperi de ritm, gol marcat, pressing. Este incredibil nivelul pe care l-a reușit la un meci de turneu final.
- Faza care a precedat golul lui Stanciu. Pressingul făcut de Coman în stânga, susținut apoi de Răzvan Marin la portar, l-a determinat pe Lunin să greșească. Artistul a fost Stanciu, dar munca de jos au făcut-o cei care au realizat acel pressing fantastic.
- Execuția lui Stanciu. Cu fiecare reluare pe care o văd, cred și mai tare că biomecanica lui Stanciu la această fază trebuie să fie obiect de studiu. E perfecțiune în stare pură! Mi-e greu să cred că se va marca un gol mai frumos până la finalul lui Euro 2024.
- Faza de la golul lui Răzvan Marin. El a finalizat, dar Drăguș a creat-o. O încântare să revezi întregul moment, de când am recuperat mingea și până am marcat.
-(10).jpg)
-(1).jpg)
-(2).jpg)
-(3).jpg)
-(4).jpg)
-(5).jpg)
- Modul în care ne-am apărat. O organizare defensivă cum nu prea am văzut la alte naționale de la acest European.
- Felul în care ne-am apărat la fazele fixe. Ca la carte, definiția perfectă a “marcajului om la om”.
- Cum și-a condus Edi echipa de pe margine. Exact ca un general aflat în fruntea armatei. De multe ori alerga pe margine cu faza.
- Edi Iordănescu. “Valoarea antrenorului e dată de valoarea ultimului său rezultat”. Aplauze pentru Iordănescu jr! De multe ori l-am criticat, acum e momentul să-i ofer ce merită. O plecăciune!
- Ținuta lui Edi. Cel mai bine îmbrăcat selecționer de la aceste Euro :)
- Comentariul. Ion Alexandru și Cristi Petre au fost buni. N-au exagerat, au ridicat vocea doar când a fost nevoie. Bravo!
- Că în tribune a asistat la meci și Gică Hagi. Drăguș, Răzvan Marin, Florinel Coman, adică peste 25% din primul 11, toți acești fotbaliști au fost produși de el și Academia lui. E mare lucru pentru un club care acum 16 ani nu exista. Și pentru un om care mereu a fost acuzat că n-a produs cine ce fotbaliști. Iată că a venit și această zi. Și e bine că a avut satisfacția de a o sărbători chiar din tribune, ovaționat de peste 30.000 de români.
CE NU MI-A PLĂCUT
- Un singur lucru: că am fost pesimist, chiar foarte pesimist înainte de meci. Colegul meu de la GOLAZO.ro, Florin Dincă, mi-a scris înainte de meci (am mesajul pe WhatsApp pentru cei care nu cred) și mi-a zis că vom câștiga cu 4-0. Replica mea nu prea poate fi dezvăluită aici, dar vă cam imaginați că l-am îngropat în ironii și pesimism :). Trebuie să recunosc, m-am înșelat. N-aș fi crezut niciodată că putem face un asemenea meci, o așa victorie. Și mai ales, că am fi putut să arătăm ca o națională mare de tot. Acest ultim sentiment e chiar mai valoros decât victoria în sine.
.jpg)
