Publicat:
20.12.2024, ora 18:56
Actualizat: 20.12.2024, ora 18:57
- Ruben Semedo (30 de ani), fundașul echipei Al-Khor din Qatar, a oferit un interviu spaniolilor de la Marca.
- Portughezul a povestit despre cariera tumultoasă pe care a avut-o, dar și despre greșelile pe care un fotbalist le poate face foarte ușor.
La începutul carierei sale, când juca la Sporting, Ruben Semedo era văzut ca fiind unul dintre cei mai promițători fundași centrali din Europa.
Însă, la doar 23 de ani, ajuns în Spania, la Villarreal, Semedo a fost condamnat la închisoare, unde a stat 142 de zile.
Povestea lui Ruben Semedo
Deși era considerat un mare talent în Portugalia, cariera lui Ruben Semedo a fost umbrită de problemele din afara terenului.
În ianuarie 2018, portughezul a fost condamnat la închisoare pentru o altercație într-un bar din Valencia, unde a amenințat câteva persoane cu un pistol.
Mai apoi, pe 20 februarie, a fost arestat din nou, dar acuzațiile au fost mult mai grave.
Fotbalistul și alte două persoane au legat și torturat un bărbat, iar apoi au intrat în casa acestuia cu intenția de a-l omorî.
Semedo a stat la închisoare până pe 13 iulie 2018, când jucătorul a plătit o cauțiune de 30.000 de euro. Cu riscul de a petrece 15 ani în arest, fotbalistul a oferit mărturii polițiștilor, care i-au adus o amendă de 46.000 de euro și interzicerea de a intra în Spania pentru următorii 8 ani.
Trei ani mai târziu, Semedo a fost din nou arestat, în Atena, fiind implicat într-un caz de viol în grup. Victima: o adolescentă de 17 ani. La câteva zile distanță, portughezul a fost eliberat, după ce a plătit 10.000 de euro cauțiune.
Ruben Semedo: „Fotbalul a fost un mod de a scăpa”
Fotbalistul a oferit un interviu inedit spaniolilor de la marca.com, chiar în locuința sa din Qatar.
Cum ai făcut primii pași în fotbal?
Am început să joc în cartier, apoi am mers la o echipă care era foarte departe de mine. Dar am avut o perioadă când am vrut să devin cântăreț. Renunțasem la fotbal, pentru că nu aveam bani să mă deplasez până acolo.
Am mai jucat doar pe stradă. Dar apoi m-am întors la un club apropiat de casă, iar la primul meci, am pierdut cu Sporting, 1-5. Acolo m-au văzut cei de la Sporting și m-au chemat să joc pentru ei.
O cale de scăpare, dar, ulterior, un vis care ți-a scăpat...
Nu prea m-am gândit să devin profesionist. Voiam doar să evadez, să fac ceva să plec din cartier. Am jucat fotbal pe străzi. Nu vedeam fotbalul ca fiind lucrul care mă va salva, dar am ales asta și cred că a funcționat într-un final.
În 2014 ai fost împrumutat la Reus, în Spania, cum a fost?
Nu am vrut să plec din Portugalia. Nu voiam să merg în Spania, să locuiesc singur, a fost foarte dificil pentru mine. Dar, în final, experiența m-a dezvoltat mai mult ca om decât ca fotbalist.
Care este adevărul din spatele problemelor tale din viața extra-sportivă?
M-am pierdut pe mine, ăsta este adevărul. Am ajuns de la 10 euro câștigați la 100, apoi m-am pierdut printre oamenii pe care i-am cunoscut.
Mereu am spus că este vina mea, pentru că i-am lăsat pe acei oameni în viața mea. Mi-aș fi dorit să am altceva de povestit din perioada Villarreal, unul din cluburile mele de suflet, dar am făcut greșeli și sper ca alți fotbaliști să învețe din ele.
Ce a fost în mintea ta când ai primit acei oameni în viața ta?
Vă spun, poate nu mă credeți, dar tot ce am căutat a fost companie, să am pe cineva alături de mine. Când am mers la Villarreal, am mers singur. În mai toate experiențele mele din afară, am fost singur.
În final, sunt decizii pe care le iei, trebuie să le accepți și să îți asumi, fie bine sau rău.
„Noaptea dai de paraziți, asta a fost greșeala mea”
Ce căutai în acel mediu?
Căutam o scăpare de la tot. Petreceri, ieșiri la restaurant, mereu îi căutam pe acei oameni pentru lucrurile acestea. Nu este un lucru rău să ieși în oraș, dar mulți oameni din acel mediu fac din asta un mod de viață, trăiesc din asta.
Sunt paraziți, oameni care profită de alte persoane. Greșeala mea a fost că nu am putut să fac diferența între oameni buni și răi.
Ți-a fost greu în închisoare?
Da, bineînțeles, încă din prima zi. E diferit față de ce vezi în filme, este mult mai înfricoșător. Am văzut multe lucruri, m-au marcat. Dar încerc să le uit, nu mă mai gândesc la ele.
Când ai ieșit din închisoare erai schimbat.
Da, eram grăsuț. Cântăream 106 kilograme, în mod normal cântăresc 89. Mâncarea a fost principala problemă, multe grăsimi și multă pâine, am ajuns foarte gras.
Cum a fost prima zi înapoi în fotbal?
Eram mort după prima zi. După 10 minute de antrenament, nu mai puteam să respir, dar fericirea pe care am simțit-o atunci... Când am ajuns în vestiar la Huesca, a fost o liniște totală. Am fost serios, am salutat pe toată lumea și am spus: nu vă faceți griji, nu o să răpesc pe nimeni. Toți au început să râdă.
Ce s-a întâmplat în Spania ți-a complicat viitorul în fotbal?
Da, acum trei ani, înainte de a ajunge la Porto, aș fi putut ajunge la Wolverhampton, în Premier League. Dar din cauză că aveam probleme cu legea, nu am putut primi un contract.
Ce sfat ai pentru fotbaliști, în legătură cu viața de noapte?
E simplu. Este timp pentru toate. Nu este nevoie să te grăbești. Nu încerca să le faci pe toate în același timp, e cea mai mare greșeală pe care o poți face. Concentrează-te pe ce îți dorești, iar cel mai important, pentru mine, este familia.
Cariera lui Ruben Semedo
Portughezul a debutat la Sporting în 2015, iar după participarea la Campionatul European U21 din 2017, spaniolii de la Villarreal l-au cumpărat pentru 14 milioane de euro.
După perioada de arest, fotbalistul a ajuns la Huesca, unde s-a antrenat o perioadă, pentru a reveni la forma din trecut.
Apoi, s-a întors în Portugalia, la Rio Ave, unde a fost împrumutat timp de 6 luni.
Ulterior, Semedo a făcut pasul în Grecia, la Olympiacos, echipă cu care a câștigat și primele trofee din cariera sa. În timpul petrecut în Grecia, fotbalistul a avut din nou probleme cu legea, iar la scurt timp, Semedo a ajuns la Porto.
În 2022, portughezul a ajuns în Qatar, la Al-Duhail, iar în prezent joacă la Al-Khor, unde este împrumutat.
