- Și o încercare de lecție morală pentru fotbaliștii sătui. Se petrece la Sfântu Gheorghe, în “ungurime” cum ne exprimăm noi când vrem să fim ghiduși
Potrivit site-ului Transfermarkt, Sepsi, echipa lui Laszlo Dioszegi, are 17 jucători cu naționalitate română sau și cu naționalitate română dintr-un lot lărgit de 28.
Prin comparație, Botoșani, echipa lui Valeriu Iftime, adversara lui Sepsi de sâmbătă, are 18 cetățeni români dintr-un lot de 31 de jucători.
UTA, formație de mare tradiție a fotbalului românesc, numără 12 români la un lot de 23.
Că pe teren la toate cele trei titularii majoritari sunt posesorii de alte pașapoarte, se știe. E o boală netratată a fotbalului nostru prezentată ca o adaptare la vremurile pe care le trăim.
Maeștri și discipoli
Așadar, Sepsi, aflată pe locul 8 în clasamentul la zi nu este deloc o formație mai puțin românească decât adversarele ei din prima ligă. Nici prin numărul de pașapoarte, nici prin apucături.
Ba aici aș fi tentat să zic că băieții antrenați de Valentin Suciu au început să își depășească maeștrii traco-geți în ale arsului gazului pe teren. Sau în ale tăiatului frunze la câini. Iar proverbele care definesc lenea și inutilitatea pot continua.


Sigur că nu “se” merită
Mesajul postat pe Facebook este foarte bine scris, adică este limpede, să-l înțeleagă tot fotbalistu’. Ba ca să fiu sincer folosirea adecvată a termenului “impunitate” m-a dus cu gândul că la facerea textului a contribuit și un literat.
Se întreabă retoric finanțatorul lui Sepsi dacă mai merită să-și neglijeze afacerile, familia, prietenii pentru a pompa bani într-o fabrică de fum. Sigur că nu merită, o știe și dumnealui, dar microbul întunecă dreapta judecată.
Finanțarea unui club de fotbal creează o dependență sinonimă celei pe care au jucătorii de păcănele sau la pariuri sportive. Doar că în cazul particular al omului care joacă la ruleta fotbalului sumele sunt mai mari. Emoțiile pozitive sunt pe măsură, decepțiile de asemenea.
Bani munciți
Laszlo Dioszegi nu se dezice de Sepsi, afacerea oricum nu este în totalitate a lui, dar anunță măsuri dure. Prima anunțată nu este așa dură, dar tocmai pentru că trece prin stomac are un vădit caracter pedagogic.
Hotărârea este așa. Până la următorul meci, mâncarea de la mesele de prânz ale fotbaliștilor (în mod normal că o gratuitate din partea clubului), va fi donată unor familii defavorizate, de distribuirea alimentelor urmând a se ocupa copiii din academie.
“Să înțeleagă că banii trebuie să fie munciți și meritați”, adaugă Dioszegi, neprecizând la cine se gândește, la fotbaliștii mari sau la cei mici. Sau și la unii, și la ceilalți.
Cine să gătească, domnișoarele?!
Rămâne ca alde Matei, Dumitrescu și compania să înțeleagă mesajul care este mai puțin culinar și mai degrabă moral. Aici am unele dubii, căci pe fotbalist dacă nu-l arzi la bani își râde de tine și de pâinea ta cu cartofi.
Câteva prânzuri nemâncate gratis la club n-o să-i omoare, o să-i întărească pe belferii lui Sepsi. În fond, sunt McDonald’s-uri și KFC-uri pe tot cuprinsul patriei, inclusiv la Sfântu Gheorghe.
Că nu îi văd pe băieți mâncând acasă o supă din găină de la țară. Păi, cine s-o gătească? Ei? Ferească Sfântul! Domnișoarele lor? Brrr! Domnișoarele de azi nu gătesc, punct, iar domnișoarele fotbaliștilor nici atât. Ce, sunt bucătărese?