Publicat:
08.06.2018, ora 10:56
Actualizat: 08.06.2018, ora 17:07
Finala, turneul și satisfacția. Mă întorc zâmbind de la sala principală de conferințe, acolo unde am urmărit-o în direct pe Sloane Stephens. Am dorit să îi iau un pic "pulsul", să văd, cum se spune pe la noi, <în ce ape se scaldă>. Trebuie să urc până la etajul doi, acolo unde mi-a fost "casa" preț de două săptămâni. Mai mult ca niciodată în toată această perioadă, pe holuri redescopăr un poster imens care îmi dă fiori: Jelena împreună cu trofeul, ipostază imortalizată cu doar un an în urmă.
Entuziasmul, Simona și temperarea bucuriei
După un meci în care stările au fost amestecate și a rezultat un
Mă trezește la realitate anunțul făcut de organizatori care răsună efectiv în centrul de presă: Simona Halep este în drum spre în sala principală de conferințe. Mă ridic și mă îndrept spre locul cu pricina.
Aici, găsesc o Simona zâmbitoare (cum ai putea să fii după o victorie și o calificare într-o nouă finală la Roland Garros?), dar un lider mondial cumpătat, calculat, care dă senzația că se gândește deja la meciul de sâmbătă. Brusc îmi mai temperez din euforie și mă gândesc că mai este totuși un meci - cel mai important și cel mai greu.
Halep glumește când este întrebată în legătură cu ceea ce a învățat după trei finale de Grand Slam pierdute (n.r. putem să schimbăm subiectul?, uite ce frumos e afară), însă răspunsul este doar unul care să îi distragă pe jurnaliști de la ceea ce are cu adevărat în minte (cel puțin asta simt eu).
Revenim la Sloane și la fotografia cu Jelena
Am zărit-o din prima zi și m-am gândit instant că aici ar fi putut fi zâmbetul Simonei. Este vorba de imensul poster cu Ostapenko și trofeul de la Roland Garros. Ne-am evitat reciproc zile consecutive, însă după ce am trecut rând pe rând prin meciurile solide făcute de Halep la acest turneu, am ajuns să ne salutăm discret.
Am început pas cu pas să văd altfel acel
Conferința de presă a americancei (că doar de acolo pornisem discuția) mi-a tras niște semnale de alarmă. Sloane în mod evident simte mai puțină presiune decât Simona. A spus relaxată (cum a fost de altfel pe întreaga durată a conferinței) că este doar un meci și că cineva trebuie să piardă, iar altcineva să câștige (că doar așa-i în tenis, nu?). Este atât e împăcată cu ideea, încât dintr-o dată îmi devine periculoasă. Un om care nu are ce pierde este un om care își poate arăta cel mai bun tenis, însoțit desigur și de un mental care l-ar putea scoate din orice fundătură.
Stephens vorbește despre finala de sâmbătă ca despre un bonus, că doar zgura nu a fost niciodată suprafața ei favorită. Întreabă glumind (în glumă se spun multe lucruri serioase) cât este premiul (n.r. pentru învingătoare) și dacă este la fel ca la US Open - dintr-o dată ochii îi sclipesc, semn că motivația financiară este foarte importantă pentru ea (bun, cine n-ar dori să fie cu două milioane si ceva de euro mai bogat peste salariul încasat lunar?)
Există o singură soluție
Simona are de partea ei (desigur, pe lângă evoluțiile foarte bune de pe zgura pariziană) durerea strânsă în cele trei finale pierdute. Știe prin ce a trecut și cu siguranță nu-și mai dorește repetarea episoadelor. Acest lucru poate fi evitat doar printr-un joc solid, agresiv și hotărât precum a arătat în disputele cu puternicele Kerber și Muguruza. Ar fi o mare greșeală să o subestimăm pe Sloane, outsider-ul poate lovi adânc de multe ori în toate părerile specialiștilor (să mai aduc în discuție ce a văzut Chatrier-ul la finala de anul trecut?). În acest moment, specialiștii au redescoperit-o pe Simona, după ce înainte de meciul cu Garbine mulți nu-i dădeau nicio șansă...
Posterul cu Jelena Ostapenko din centrul de presă:
* articol publicat inițial pe Hotnews.ro
.jpeg)
