Ștefan Birtalan, dublu campion mondial cu România la handbal, a murit la vârsta de 75 de ani

„Ne-a părăsit un Uriaș! Drum lin, Ștefan Birtalan! Ștefan Birtalan (75 de ani), dublu campion mondial și cel mai bun handbalist al lumii în 1974, 1976 şi 1977, a încetat din viață, astăzi, în jurul orei 6:00. Vicecampionul olimpic de la Montreal, din 1976, era internat la Spitalul Fundeni de câtva timp”, a anunțat clubul pe Facebook.

„Unul dintre cei mai valoroși handbaliști ai României, a făcut carieră la Steaua. A câștigat 12 tituri de campion, dar și Cupa Campionilor Europeni în 1977. A jucat 14 ani fără întrerupere la echipa națională adunând 231 de meciuri. Fostul inter stânga a marcat 993 de goluri, fiind pe locul 3 în clasamentul all-time după Vasile Stângă (1414) și Robert Licu (1054). După ce a renunțat la activitatea de jucător, Ștefan Birtalan a fost antrenor la Steaua, la națională, conducător și membru în Consiliul de Administrație al Federației Române de Handbal. Ca antrenor, cu Steaua, a fost de șase ori Campion al României și a câștigat trei Cupe ale României”, se amintește în postare.

„Lumea e nedreaptă. Nu poate să moară așa repede un asemenea om. Un om și un handbalist incredibil. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a spus plângând, fostul său coleg, Vasile Stângă, potrivit clubului Steaua.

„Nea Bibi nu mai e! Dar va rămâne veșnic în amintirea noastră drept `tunarul` Europei, handbalistul care rupea plasele porților adverse. Va rămâne zâmbetul său cald, vorba sa domoală de ardelean, glumele sale fine. Clubul Steaua este alături de familia sa în aceste clipe grele. Dumnezeu să-l ierte!”, se mai spune în postarea de pe rețeaua socială.

Ştefan Birtalan a început handbalul la Minerul Baia Mare, în campionatul regional, formaţie alături de care a promovat, mai întâi, în "B", iar apoi în Divizia A, notează Agerpres.

Din 1970 până în 1985 (cu o singură întrerupere, între 1981 şi 1983) a evoluat la Steaua Bucureşti, cu care a câştigat de 12 ori titlul de campion al României şi Cupa Campionilor Europeni în 1977. În 1971, Birtalan a fost finalist al CCE, tot cu Steaua.

Pentru echipele naţionale ale României a debutat în 1966, la echipa naţională de juniori, pentru care a evoluat în două partide, apoi a jucat patru partide la tineret, iar în 1968, la 20 de ani, a fost selecţionat la naţională de handbal de seniori a României. A cucerit titlurile mondiale în 1970, la Paris, şi în 1974, la Berlin, în fosta Republica Democrată Germană. La CM din 1974, Birtalan a fost golgheterul competiţiei, cu 43 de goluri marcate.

La Jocurile Olimpice de la Munchen, din 1972, a fost componentul echipei României medaliată cu bronz, pentru care a evoluat într-o singură partidă. În 1976, însă, la JO de la Montreal unde echipa României a cucerit medalia de argint, a evoluat în şase partide şi a fost golgheterul competiţiei, cu 32 de goluri marcate. În 1980, a participat pentru a treia oară la o ediţie a Jocurilor Olimpice şi s-a întors din nou cu o medalie, de data aceasta de bronz. A evoluat în toate cele şase partide şi a marcat 23 de goluri.

Ca antrenor, Ştefan Birtalan şi-a început cariera în Italia, unde a fost antrenor-jucător. La întoarcerea în România, a fost secundul lui Radu Voina la echipa Steaua, în paralel, pregătind naţionala masculină de handbal tineret. Din 1991 până în 1994 a fost antrenor principal la Steaua, apoi a activat în Qatar, ca antrenor coordonator al tuturor echipelor naţionale de handbal ale acestei ţări, iar la Campionatul Mondial de tineret din Argentina, din anul 1995, echipa pe care o antrena a învins naţională României.

În 1999, a revenit în ţară şi până în 2002 a activat din nou ca principal la Steaua, echipa cu care a mai reuşit să câştige, ca antrenor, două titluri de campion şi două cupe ale României, în 2000 şi 2001. În 2002 a renunţat la antrenorat, din cauza unor probleme de sănătate, şi a fost cooptat în stafful de conducere al secţiei de handbal a Stelei.

A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului. I-a fost acordată Medalia naţională "Serviciul Credincios" clasa I.