- Tadej Pogacar, 26 de ani, rutierul care pulverizează ciclismul mondial. Duminică, înfruntă pentru prima oară Paris-Roubaix, „Infernul Nordului”.
- Slovenul, considerat de mulți „cel mai bun din istorie”, are o capacitate de refacere extraordinară și e „o mașină de putere continuă”. Așa a fost de la începutul carierei.
- Unii îl suspectează de dopaj: „E cea mai mare metastază a ciclismului”. Explică de ce. Alții îl apără: „E credibil”. Și ei explică de ce.
La 26 de ani, acest sloven domină, controlează, survolează lumea ciclismului într-o manieră nemaivăzută.
Tadej Pogacar, 1,76 m, 66 kg, tocmai a cucerit Turul Flandrei, după Strade Bianche în 2025 și se pregătește de marea provocare, duminică, 13 aprilie: Paris-Roubaix, „Regina Clasicelor” sau „Infernul Nordului”, renumită pentru sectoarele sale pavate cu piatră cubică.
După ce, în 2024, zburase peste ceilalți rutieri. Turul Franței, Turul Italiei, titlul mondial, Liege-Bastogne-Liege, Giro di Lombardia…
Mama lui Pogacar: „Tadej e atras de tot ce e dificil”
Acum, câștigător al „Ronde van Vlaanderen”, cei din echipa sa l-au sfătuit să amâne Paris-Roubaix pentru anii viitori.
Se temeau de un posibil accident care i-ar afecta al 4-lea triumf în Tour de France, mereu principala sa țintă.
Pogi a insistat. Voia să-și împlinească un vis, iar Paris-Roubaix era un vis din adolescență. Prima lui participare, la cea de-a 122-a ediție. O cursă începută în 1896!
Și mama lui Tadej i-a zis să renunțe la infernala întrecere de 259,2 km (55 km pe pavate). Îi este frică să nu se rănească.
Eu, ca mamă, i-am cerut să nu concureze în acest an la Paris-Roubaix, dar el mi-a răspuns: «Mamă, pot să cad în fiecare zi, știi asta». Vreau să încerc și atunci de ce nu în acest an? Marjeta, mama lui Tadej Pogacar
Ea a mai spus în interviul pentru Le Parisien: „E extrem de dur pe pavate, dar Tadej e atras de tot ce e dificil”.
A mai dezvăluit ceva: „Visează la Paris-Roubaix de când avea 15 ani. Era cursa lui preferată”.
„Pogacar e cel mai bun din istorie”. Procent peste Merckx
Rutierul de la UAE Team Emirates a pulverizat Turul Flandrei, pe 6 aprilie. A fost cel mai rapid câștigător all-time al acestei competiții, potrivit Marca.
A depășit recordul atins în 2024 de olandezul Mathieu van der Poel (44,48 km/h).
Danezul Mads Pedersen (Lidl-Trek), locul 2 duminica trecută, la un minut și o secundă după el, a fost uluit încă o dată de rivalul de neatins: „Nu puteam facem mai mult. Trebuie să acceptăm că e cel mai bun din istorie”.
O statistică arată că Pedersen nu e departe de adevăr. Eddy Merckx, „Canibalul”, considerat de mulți simbolul ciclismului, a câștigat 19 „Monumente” (record) din 51 de curse: 37,2%. Însă Pogacar are un procent superior.
Doar doi rutieri au cucerit Paris-Roubaix după „Il Giro-Le Tour”, în anul precedent, precum Pogacar.
- Fausto Coppi a triumfat în Turul Italiei și Turul Franței în 1949, plus „Regina Clasicelor” în 1950.
- Eddy Merckx, „dublă” Italia-Franța în 1972, Paris-Roubaix în 1973.
Altă legendă, Bernard Hinault, a fost ultimul care a învins în același an și la Paris-Roubaix, și în Turul Franței. S-a întâmplat în 1981!
Pogacar se reface mult mai repede decât ceilalți rutieri
Dar care sunt secretele sale? Pentru The Times, atuul esențial e „abilitatea de a se recupera aproape instantaneu în cursă după cele mai atroce eforturi. Puterea sa de refacere e mai mare decât a oricărui alt sportiv văzut vreodată”.
Așa se explică și cum a putut declanșa cele opt atacuri din Turul Flandrei. Ofensivă care i-a sufocat pe puternicii adversari, nu doar Pedersen, ci și Van der Poel și Wout van Aert.
Încă de la început, când l-am descoperit, în 2018, m-a frapat diferența dintre chipul său de copil și caracterul de adult. În privirea lui, la 19 ani, era o hotărâre aprigă. Giuseppe Saronni, fost ciclist italian
Inigo San Millan, director de performanță la Team Emirates în 2019, și-a amintit că atunci, când Tadej avea 20 ani și de-abia pătrunsese în sportul profesionist, a fost surprins de capacitatea de recuperare a slovenului.
După primele cinci luni, timp în care participase la Tour Down Under în Australia, la Turul Țării Bascilor și Turul Californiei, a atras atenția întregii echipe.
L-am testat, puteam observa că nu obosea precum ceilalți. Am analizat nivelul lactatului, al glicogenului, am descoperit un băiat la un nivel cu totul diferit față de oricine. Inigo San Millan, director de performanță la Team Emirates
În a opta lună a primului an în elită, Pogi a participat la întâiul mare Tur, La Vuelta, câștigând trei etape și fiind pe locul 3 în clasamentul general, la final. La numai două minute și 55 de secunde în spatele „tricoului roșu”, Primoz Roglic.
„Pogacar e o mașină de putere continuă. Un sportiv de excepție”
Nu doar puterea de recuperare șochează la Tadej. Puterea în sine generată de el pare ireală.
Italianul Alex Frustaci, preparator fizic, explică în Gazzetta dello Sport că puterea medie dezvoltată de Pogacar, 450 de wați, îl transformă într-un „sportiv de excepție, un supersportiv. 450 de wați înseamnă, la greutatea lui, 6,8 wați pe kilogram”.
Frustaci compară cu fotbalul, sport în care un jucător produce în medie, în 90 de minute, 120-150 de wați.
Ciclistul e o mașină de putere continuă, wați susținuți ore întregi. Un fotbalist e un motor exploziv intermitent: multe sprinturi scurte și imprevizibile. Alex Frustaci, preparator fizic italian
Pogacar e suspectat: „Vreau să dea garanții și să păstrăm mostrele”
Într-un sport mereu suspectat, după mai multe scandaluri de dopaj care au afectat imaginea ciclismului, Pogacar e și el bănuit că încalcă regulile.
Zilele trecute, Jean-Rene Bernaudeau, directorul echipei TotalEnergies, i-a cerut slovenului să facă publice datele sale de cursă pentru a înlătura suspiciunile.
„Pogacar e excepțional de puternic. Dar eu vreau să aflu mai multe despre acest sportiv de înalt nivel”, a declarat Bernaudeau, la RMC Sport.
„Vreau să dea garanții. Unii dau. Trăim cu suspiciune. Am avut afacerea Festina, nu suntem imuni la alta. Nu cred că își mai poate permite ciclismul alt scandal”.
Îi cer lui Pogacar să-și publice parametrii, wații… ce face. Și să stocăm mostrele, astfel încât să le avem la dispoziție și peste zece ani, când cercetările avansează. Jean-Rene Bernaudeau, directorul echipei TotalEnergies
Bernaudeau, fost rutier, a fost unul dintre fondatorii Mișcării pentru Ciclism Credibil (MPCC), care luptă contra dopajului.
„Pogacar e cea mai mare metastază a ciclismului”
Bernaudeau nu e singurul sceptic. Antoine Vayer, ex-rutier, ex-antrenor, inclusiv la Festina (echipă lovită de un mare scandal-doping în 1998-2001), devenit specialist în problema dopajului, l-a contestat aspru pe Pogacar.
Într-o postare lungă pe X, intitulată „Cartușele: de ce Pogacar e cea mai mare metastază a ciclismului”, acesta are o întreagă pledoarie.
Pleacă de la ideea că într-o cursă „nu ai dreptul decât la două «cartușe», atacurile la aproape 100%, între 500 și 1.000 de wați, cât mai scurte posibil, mai puțin de un minut, pentru că altfel ne saturăm în acid lactic”.
A continuat: „Dincolo de cele două «cartușe», ne golim, o știm, acesta este sportul, gestionarea logică a unui potențial fizic, psihic, tehnic, tactic superantrenat.
Chiar și băieți ca Lance Armstrong nu foloseau decât două, trei în zilele mari. Merckx nu avea decât două”.
L-a atacat dur pe Tadej.
Pogacar e diferit, SUPRANORMAL. El e capabil de șase (n.r. «cartușe») unul după altul, ca în finalul Turului Flandrei. Are un număr nelimitat de «cartușe» între 500 și 1.000 de wați, unele durează trei minute. Nu e prima oară când observ asta. Se distrează, fără suferință. Antoine Vayer, fost antrenor de ciclism
„Avem nevoie ca eroii noștri să fie credibili”. De ce e Pogacar credibil
Totuși, alții cred altceva despre Pogacar. Ei îl cred!
Unul dintre cei care îl cred e David Walsh, jurnalist la The Times, tocmai reporterul-cheie în descoperirea programului de dopaj al lui Lance Armstrong și al echipei US Postal Service.
„Ca fani ai ciclismului, avem nevoie ca eroii noștri să fie credibili. Și aspectul care oferă cea mai mare siguranță în ascensiunea lui Pogacar spre înălțimi e consistența extraordinară”, a scris ziaristul irlandez.
Talentul său a fost vizibil de la început și nu s-a schimbat până acum, în fiecare lună a fiecărui sezon, șase ani la rând. Dopați cunoscuți, în trecut, puteau să se pregătească și să câștige Turul Franței, dar nu mai făceau atât de mult înainte sau după Tur. Pogacar e suprem de la începutul și până la sfârșitul sezonului David Walsh, jurnalist The Times
„Am făcut calculele mele. E posibil”
Americanul Greg LeMond, triplu câștigător al Turului Franței, crede și el. Explică de ce crede.
„Erau multe semne de întrebare asupra vitezei cu care urcă pe munte. Am făcut calculele mele și am ajuns la concluzia că e credibil. E posibil”, a afirmat LeMond pentru AFP.
Ce mă asigură e că a fost foarte bun încă de când era tânăr. În trecut, am văzut rutieri care au atins 30 de ani înainte de a fi performanți în Turul Franței și era foarte suspect. Greg LeMond, fost ciclist american