Publicat:
26.04.2025, ora 09:04
Actualizat: 26.04.2025, ora 09:04
- Tess Wester părăsește handbalul la aproape 32 de ani. Portarul olandez, fost la CSM București, a cucerit titlul mondial în 2019.
- Nu uită clipele fericite, dar vorbește mai mult despre suferința carierei: orele de singurătate, de muncă interminabilă, și durerea accidentărilor.
Tess Wester, cum a fost cunoscută în cea mai mare parte a carierei, Lieder-Wester după căsătorie, a făcut parte din cea mai bună generație a handbalului feminin olandez.
Wester a jucat un an la CSM. 5 medalii cu Olanda
Timp de 12 ani parte a naționalei, între 2012 și 2024, a fost campioana lumii cu Țările de Jos.
Portarul a câștigat alte două medalii la CM și încă două la CE.
- 2019 - aur mondial.
- 2015 - argint mondial.
- 2017 - bronz mondial.
- 2016 - argint european.
- 2018 - bronz european.
După șapte sezoane în Germania (Oldenburg și Bietigheim) și trei în Danemarca (Odense), s-a transferat la CSM București.
A rămas o singură stagiune la CSM, 2021-2022, cucerind Cupa României. La despărțire, a motivat că vrea să fie mai aproape de casă și a semnat cu Borussia Dortmund, unde a evoluat până acum.
Wester: „Nu se văd orele de muncă interminabile în căutarea perfecțiunii”
Pe 19 mai, goalkeeperul (1,78 m) va împlini 32 de ani. A anunțat vineri că se retrage definitiv. Părăsise selecționata portocalie în 2024.
Întâi, a postat un mesaj emoționant pe rețelele de socializare.
„După 26 de ani în care i-am oferit inima jocului minunat numit handbal, e timpul să spun adio. Acest sport mi-a dăruit mai mult decât aș fi putut da vreodată înapoi”, a scris ea pe Instagram.
Dacă i-ar fi spus cineva lui Tess, fetița de numai cinci ani, că va cuceri campionate și cupe cu echipe din toată Europa, că va câștiga medalii la Campionatele Europene și Mondiale, că își va reprezenta țara de două ori la Jocurile Olimpice, pun pariu că nu ar fi crezut Tess Wester, handbalistă olandeză
Era de-abia începutul: „Chiar dacă nu a fost întotdeauna ușor și nici distractiv, chiar dacă a fost o muncă a naibii de dură, a meritat.
A meritat, pentru că mi-am făcut prieteni în lumea întreagă, prieteni deveniți familie.
Cu ei, am creat amintiri de neuitat. Iar acele amintiri înseamnă mai mult decât orice medalie (OK, poate nu și aurul mondial, dar și aceea a fost o amintire extraordinară)”.
Oricine poate să vadă medaliile, fotografiile cu trofeul mondial și zâmbetele largi. Dar nu poate să vadă orele de singurătate, acasă, așteptând următorul antrenament, orele de muncă uneori interminabile în căutarea perfecțiunii și nici dezamăgirea simțită când lucrurile nu ies așa cum speri Tess Wester, handbalistă olandeză
A încheiat: „Dar știți ce? Diamantele sunt făcute sub presiune și am descoperit niște diamante superbe”.
Wester a suferit: „Două mingi în cap, patru săptămâni la pat”
Ulterior, a vorbit pentru compatrioți într-un interviu la postul național de televiziune NOS, dialog în care a spus mai multe despre suferința ei.
Vrea să fie aproape de familie, nu mai poate rezista extenuantei cariere profesioniste.
„Numai în acest sezon, am fost accidentată de două ori după ce am primit lovituri cu mingea-n cap. Opt-zece săptămâni de pauză, patru săptămâni la pat.
Apoi, dintr-odată, realizezi: handbalul mi-a afectat viața personală și sănătatea. Nu am mai simțit așa ceva până acum. Ca sportiv de top, ești egoist. Dar astăzi am o fiică, am o familie”, a zis Tess.
Mult timp, am fost foarte dură cu mine. Niciodată nu eram suficient de bună. Când pierdeam, stăteam în fața grupului pentru a-mi cere scuze. Simțeam că a fost vina mea. Acel simț al responsabilității a fost atât de rău. Chiar nu mai era distractiv. Nu mi-a fost ușor să fiu eu Tess Wester, handbalistă olandeză
„S-au strâns găleți de lacrimi”. Și concluzia amară: „Mai am nevoie de cap”
A povestit că nu i-a plăcut, inițial, ideea de a rămâne în poartă.
„Acasă, pe canapea, am plâns mult, s-au strâns găleți de lacrimi, pentru că nu voiam să fiu portar, voiam să joc pe teren. Dar am făcut-o și, după câteva săptămâni, am fost chemată la selecționata regională”.
Accidentările suferite la cap în ultimii ani i-au grăbit decizia de a se retrage.
„Acele leziuni au avut un impact uriaș și asupra vieții mele personale. Am început să mă gândesc: am aproape 32 de ani, mai am nevoie de cap, mai trebuie să reziste puțin. De aceea vreau odihnă”.
Citește și
