Cristian Geambașu Adi, Sergio și comunicarea

• O observație îngrijorătoare care poate explica rezultatele modeste din cariera de antrenor fostului mare jucător Adrian Mutu

Adrian Mutu

„Ooo! În sfârșit, te-ai apucat de treabă! Adevărul este că te-ai odihnit prea mult!” Cuvintele îi aparțin lui Mircea Lucescu, un tânăr care anul acesta împlinește 80 de ani.

Mircea Lucescu este egolatru și suferă de mania persecuției, dar adevărul este că de odihnit nu prea s-a odihnit la viața lui. Omul muncește și acum ca în prima tinerețe, alungând umbra amenințătoare a bătrâneții. 

La per tu

Vorbele lui Lucescu îi erau adresate lui Adrian Mutu, noul antrenor al Petrolului. Mutu tocmai a împlinit 46 de ani, doar un pic mai mult decât jumătatea vârstei lui nea Mircea. „Păi, te-am ascultat. Ai văzut, te-am ascultat”, i-a răspuns Mutu ca de la căpitan la căpitan al echipei naționale.

77 de prezențe sub tricolor pentru Mutu, 70 pentru Lucescu, într-o vreme când 70 era mult mai mare decât 77.

Per tu-ul introdus în discuție de Mutu este specific generațiilor mai tinere, definind o lipsă de complexe față de cei mai în vârstă. În fond, nu e rău. Și știam că nu tupeul îi lipsește lui Adi.

Să nu faci pronosticuri pe destine!

Dar ce îi lipsește? La 46 de ani te afli la jumătatea estimată a speranței de viață, iar din punct de vedere profesional ești de regulă o persoană împlinită.

Este Mutu un om realizat în meseria pe care și-a ales-o anunțând răspicat ca va fi un mare antrenor? Nu, în mod evident nu.

Nu deocamdată sau nu pur și simplu? Asta nu știm și nu trebuie să facem pronosticuri pe destinul unui om. Putem însă analiza ce fel de antrenor este golgheterul de odinioară.

Pe baza rezultatelor, modeste în general, a mandatelor, scurte de regulă, a stilului de joc imprimat, ermetic și sărac din perspectivă creativă.

Se întâmplă de multe ori ca foști mari jucători, oameni de atac, spectaculoși, să fie manageri ai unui fotbal searbăd. Asta e o lemă a fotbalului.

Nu ești din Planul A, nu ești din niciun plan

Problema lui Adrian Mutu semnalată de oameni care i-au urmărit antrenamentele vine din altă zonă. Aceasta este comunicarea deficitară cu jucătorii, ca să ne exprimăm elegant. Mai direct spus, lipsa de comunicare cu aceștia. Sau și mai precis, comunicarea selectivă.

Titularii sunt tratați ca titularii, rezervele sunt tratate ca rezervele. Cei care nu fac parte din Planul A, nu fac parte nici măcar din planul B. „Procedează ca nea Viorel Hizo pe timpuri”, își aduc aminte cei care au lucrat cu fostul antrenor al Rapidului din anii 90.

„De luni, de la primul antrenament, de la primul exercițiu de alergare se știau titularii pentru meciul de la sfârșitul săptămânii”. În plus e arogant, rece, distant, îți este descris în continuare „Brili”. 

Temă de meditație pentru sfincși

Bun, și cum ar trebui să se comporte, poate se gândește omul că dacă e prea apropiat de ei, i se urcă în cap jucătorii în cap?, întrebi ca unul care nu a mâncat pâinea în vestiar și în cantonamente.

Ca Sergio Conceicao la AC Milan, de exemplu, îți vine răspunsul imediat. Uite, portughezul a reușit într-o săptămână de când a preluat echipa să bată și pe Juve și pe Inter și să câștige Supercupa Italiei. Apoi fuma trabuc în vestiar cu jucătorii, nu făcea pe Sfinxul deținător unic al adevărurilor universale.

Temă de meditație pentru toți tinerii și mai puțin tinerii antrenori, nu doar pentru Adi Mutu.

Și sigur că nu am uitat că fuma și Mutu trabuc când era șef pe la Dinamo. Singur în birou, în liniștea nopții. E o diferență.