- Andreea Verdeș, 24 de ani, componentă a lotului de gimnastică ritmică, nu crede dezvăluirile colegelor ei referitoare la abuzurile suferite în timpul carierelor acestora.
- "Cum de au rămas în cadrul Federației după ce și-au încheiat carierele, acceptând să lucreze cu presupușii abuzatori?", se întreabă ea.
- Afirmațiile, pe larg, în interviu de mai jos.
Andreea Verdeș practică gimnastica ritmică de la cinci ani. În curând împlinește 20 de ani în acest sport, timp în care a făcut performanță, fiind o obișnuită a lotului național.
Ea neagă o mare parte din dezvăluirile făcute de cinci dintre fostele ei colege. Recent, Denisa Mailat, Ana Luiza Filiorianu, Alexandra Duman, Christina Drăgan și Alexandra Piscupescu au afirmat, într-un clip publicat de Asociația pentru Apărarea Drepturilor Sportivilor (ARADS), că au fost abuzate fizic și verbal.
Cele acuzate sunt Maria Gîrbă, antrenoare, și Irina Deleanu, președinta FRGR.
După ce a postat o scrisoare deschisă pe contul ei de Facebook, Andreea Verdeș a acceptat un interviu detaliat pentru publicul GOLAZO.ro.
Andreea Verdeș: „Performanța nu se face cu «te rog frumos»”
Andreea, practici gimnastica ritmică de 20 de ani. Ai declarat că au fost și momente tensionate între tine și federație, între tine și antrenoarea ta. Cum s-au desfășurat acestea și cum au fost soluționate?
Cătălina Radu este antrenoarea mea, pentru că eu m-am antrenat în permanență la clubul din Iași. Dar, desigur, am venit în București înaintea concursurilor internaționale. Strict din punctul meu de vedere, aceste momente tensionate nu mi-au creat probleme din punct de vedere al performanței. Am fost cea mai bună gimnastă, la ritmică, a României. Le-am pus la punct comunicând cu persoanele implicate în divergențe. Comunicarea rezolvă totul.
Ai trăit ceva asemănător cu ceea ce au declarat fostele tale colege în acel clip publicat de ARADS?
Nu. Sunt momente în care antrenorul se ciocnește de personalitatea sportivului, iar în alte situații sportivul se lovește de personalitatea antrenorului. Sunt firești când cineva cere mult de la tine, când tu, ca sportiv, îți dorești lucruri. Eu, din fericire, am avut-o alături pe mama mea. Mereu mi-a spus că performanța nu se face cu „te rog frumos”. Problemele au apărut mai mult din cauza mea. Eram adolescentă, voiam mai mult timp liber. Apar la orice sportiv aceste dorințe. Dar am înțeles, în urma discuțiilor, că e greu să-mi fac și toate poftele și să fac și performanță. Așa că mi-am ascultat antrenorii, pentru că rezultatele mele au venit și datorită lor.
Deci tu susții că nu ai fost agresată, abuzată, verbal sau fizic? Sau construcția ta psihică ți-a permis să treci ușor peste anumite cuvinte, gesturi, mai puțin plăcute?
Ține de fiecare persoană în parte, până la urmă. La mine nu au existat cuvinte, gesturi care... Probabil te referi la ce menționează fetele în acel video. Crede-mă că sunt, și am fost, o persoană foarte sensibilă. Și foarte emotivă. Și la concursuri încă am mici probleme de a-mi ține emoțiile sub control, deși sunt cea mai experimentată gimnastă de ritmică din România.
Andreea Verdeș: „Cum să râzi când spui ceva traumatizant?”
Dar poate tu nu ai fost de față când s-au petrecut lucrurile reclamate de ele? Pentru că te pregăteai la Iași, deci nu ai putut vedea tot ce se petrece în sala de la București.
Dacă acele cuvinte, gesturi, s-ar fi întâmplat în sala de antrenament, în general, sunt convinsă că ele ar fi avut loc și când veneam eu la București sau în timpul competițiilor. Acel „mediu toxic”, de care vorbesc ele, nu ar apărut și dispărut brusc, nu? Ar fi fost constant. Iar eu nu l-am văzut. Și îți mai spun ceva. În ultima vreme am fost la mai multe competiții cu Annaliese Drăgan. Păi doamna președintă Deleanu nu o scotea din „frumoasa mea, iubita mea”. Mereu o făcea să se simtă bine în pielea ei, inclusiv după greșeli în competiții. O încuraja mereu. Repet, dacă ar fi existat cuvinte, gesturi anormale la antrenamente, eu cred că ele s-ar fi repetat și în timpul competițiilor, unde presiunea e și mai mare. Nu cred că s-ar fi ferit cineva de Andreea Verdeș. Iar eu nu am văzut aceste chestii niciodată.
Cred că fetele de la gimnastică ritmică își mai povestesc între ele lucruri. "Uite, m-a lovit, m-a jignit". N-ai auzit niciodată așa ceva?
Nu, nu am auzit. Însă, să fiu sinceră, noi ne-am întâlnit și destul de rar. Așa că nu am avut acest gen de discuții. Și nici între ele nu le-am auzit vorbind. Știu că la gimnastica artistică au existat abuzuri fizice, în trecut, s-au scris și cărți, dar nu și la noi. Nici în clip nu cred că se vorbește despre asta.
Denisa Mailat dezvăluie în acel video că antrenoarea Maria Gîrbea i-a dat în cap Luizei Filiorianu cu bățul de la panglică.
Da, dar Denisa e cu spatele la cameră și râde în timp ce spune asta. Cum să râzi în momentul în care povestești acel moment traumatizant, nu? Bănuiesc că, deși nu i s-a întâmplat ei, a fost traumatizant și pentru ea, nu?
Luiza Filiorianu este actualul director tehnic al lotului național de gimnastica ritmică.
Eu știu că au existat momente tensionate nu atât între Luiza și federație, ci între tatăl ei și federație. El era nemulțumit de pregătirea ei. Luiza a iubit gimnastica, asta vă pot spune. Iar acum probabil e influențată de cineva. Altfel e destul de greu de înțeles de ce tu, ca victimă a abuzurilor, alegi să lucrezi cu persoanele care ți-au făcut rău și să rămâi în același „mediu toxic” în care spui că ai trăit atâția ani.
Andreea Verdeș: „Au stat în «mediul toxic»”
Alexandra Piscupescu, o altă fostă gimnastă care apare în acel video, e vicepreședinta Federației Române de Gimnastică Ritmică.
Și cine credeți că a sprijinit-o pentru a ajunge în acea funcție? Nu tot doamna Deleanu? Dacă ar fi existat aceste cuvinte, gesturi, s-ar mai întors fetele în gimnastică? În funcții din care sunt nevoite să lucreze cu persoanele care le-au „făcut rău”, așa cum zic ele? Ele sunt, toate, în sfera gimnasticii. Iar acum, după ani în care n-au fost obligate să stea în acel „mediu toxic”, dar au făcut-o, și-au amintit de abuzuri.
Christina Drăgan este și ea una dintre fetele care aduce acuzații. Ea susține că: „pe mine m-a mai făcut doamna Irina, o dată, curvă când aveam 14 ani“»”. Având în vedere și acuzațiile domnului Drăgan (n.r. – tatăl Annaliesei și Christinei), de anul trecut, acolo pare un conflict vechi, mocnit până acum. Știi mai multe amănunte?
România a reușit, în ultimii 2-3 ani, să aibă cele mai bune rezultate pe plan internațional în gimnastica ritmică. Cineva care nu a reușit să aibă performanțe atât de bune cred că încearcă să facă uitate acele rezultate ale gimnasticii ritmice. Prin scandaluri. De exemplu, domnul Drăgan a fost peste tot cu noi. Stătea lângă doamna Deleanu la fiecare antrenament. Era inclusiv pe perioada concursului lângă fiicele dumnealui. Dacă era un „mediu atât de toxic”, de ce nu a spus ceva atunci? De ce nu le-a luat de acolo?
Poate nu a văzut, iar fiicele dumnealui poate nu i-au spus?
Era acolo, nu avea cum să nu vadă sau să audă. Sunt Campionate Mondiale și Europene când avem 4-5 zile de pregătire înainte, cu câte două antrenamente pe zi. Era acolo, în sala de antrenament, în sala de concurs. Deci nu era la hotel. Chiar niciodată nu a văzut sau auzit ceva?
Andreea Verdeș: „Da, uneori te poți alege cu un ochi vânăt”
Acele ciupituri de care vorbesc fetele în clip. Știu că se practicau și la gimnastică artistică. Le-ai văzut vreodată? Ți-au povestit despre ele?
Nu, nu-mi amintesc. Iar acele poze, capturi din videoclip, pot foarte bine să fie lovituri de la obiecte. Eu fac vânătăi de la obiectele cu care lucrez. Avem prinderi la cerc care ne lasă dungi pe corp ca și când ar fi de la un băț. Eu și glumeam cu antrenoarea mea, doamna Cătălina Radu: „ia uitați, zice lumea că m-a bătut cineva”. Îți mai cad și în cap, se mai întâmplă. Dacă nu ești atentă cu măciucile, te poți alege cu un ochi vânăt. E normal să ne lovim la acest sport.
Andreea, dacă nu crezi în veridicitatea acuzațiilor fetelor, din diverse motive, Raluca Zețu, coregraf, ce motive ar avea să spună că: „Este un abuz psihic asupra sportivilor. S-au întâmplat și în 2024, și în spate, mulți ani“»”?
Nu m-am intersectat de multe ori cu dumneai, deci nu o cunosc personal. Ce pot să vă spun este că doamna Zețu e antrenoare la clubul privat al Alexandrei Piscupescu. Nu știu cât de obiectivă poate fi dumneaei dacă e plătită de Alexandra. Adică fac bani împreună. Iar dacă Alexandra ar fi președintă a FRGR, cred că nu i-ar fi rău nici doamnei Zețu.
Ai fost obligată să concurezi cu o fractură la un Campionat European?
Bun, pentru că voiam să lămuresc și asta. Discuția e diferită. Eu am avut acea fractură la un concurs la Pesaro, iar doamna Deleanu mi-a spus că mă retrag din competiție pentru a avea timp să mă recuperez pentru European. Dar noi nu știam atunci că e fractură. Am aflat acest lucru după ce am făcut investigații, normal.
Andreea Verdeș: „Îmi era rușine să mănânc”
De ce reacții ai avut parte după ce ai publicat scrisoarea deschisă pe Facebook?
Mixte, aș putea spune. Multă lume mă felicită pentru curaj. Pentru că acum curentul e de denigrare, iar eu am scris ceva împotriva acestui curent. Dar sunt și multe persoane, unele cu conturi false, care m-au acuzat de multe. Că le-am trădat pe fete, că vreau să intru în grațiile Federației etc.
Colegele tale ți-au spus ceva?
Nu, doar Annaliese Drăgan a postat un comentariu la scrisoarea mea de pe Facebook, în care spune că eu știam de frica în care trăiau ele. Și știam că le cântăreau, pentru că îi aduceam mâncare înainte de concursuri. Total neadevărat. În primul rând, ea era mereu cu domnul Drăgan, care avea grijă să-i aducă mâncare. Când mergeam la masă împreună cu Annaliese, pentru că eu nu m-am ascuns de antrenoarea mea și am știut să-mi controlez singură greutatea, luăm o prăjitură pentru mine și luam una și pentru ea. Îmi era rușine să mănânc doar eu, iar ei să-i fie poftă și să se uite la mine.
Ai 20 de ani de gimnastică ritmică. Cum vezi, după atâta vreme, discuția despre antrenorii cu stil mai dur?
Nu cred că există performanță fără autoritate din partea antrenorului. Dacă nu ești autoritar ca antrenor, nu te ascultă sportivul. Nu poți fi prieten cu antrenorul. Trebuie să-l respecți. Și trebuie să-l asculți, desigur, pentru că amândoi lucrați pentru același scop. Ca sportivul să aibă rezultate. Cei doi nu pot fi niciodată pe picior de egalitate.
Dacă cineva ar fi fost abuzat nu s-ar mai fi întors în acel mediu, cum nici eu, la rândul meu, daca aș fi fost abuzată nu aș fi rămas în mediul respectiv. Nu aș fi lucrat sub nicio formă cu cineva care, în copilărie m-a agresat, iar acum, ca adult, să îl am ca șef. Andreea Verdeș