Cristian Geambașu Mizeria

• Cine e vagabondul, ăla care zice sau ăla care se face că nu aude?

Noua reprezentație grotescă a lui Dan Petrescu nu va înconjura planeta așa cum ne închipuim noi, o mână de inși mai sensibili.

Nu se va întâmpla așa pentru că este o treabă cu profund iz românesc care nu interesează pe nimeni. O golănie de uz intern cu care noi am început să coabităm. Pe care o tolerăm în final o acceptăm ca pe ceva ușor ieșit din tipare, un pic stânjenitor, dar scuzabil.

La naiba, vor zice înțelepții biletelor GG, omul se enervează și el, trăiește la intensitate meciul. Dar are un suflet mare, în străfundurile eului său stă ascuns un copil inocent.

Delirul ca fundal clasic

Lumea nu este interesată să afle dacă Petrescu este un om fără educație sau unul care stă rău cu nervii. Sau și una, și alta.

La noi, însă, Petrescu continuă să fie un personaj. Este prizat și apreciat. Că se îmbracă la fel de urât precum se comportă, asta îl califică de excentric, nu de tip nefrecventabil. Așa că delirul greu digerabil de la meciul CFR-ului cu Craiova face parte din peisaj.

S-au agitat și s-au oripilat doar câțiva comentatori ai fotbalului, Radu Naum, Emil Grădinescu, Dan Udrea. Mă gândesc că și unei părți părți importante a consumatorilor fenomenului li s-a activat o pregnantă stare de greață. Sper. 

Complicitatea

Cei din lumea fotbalului, în schimb, au evitat să comenteze. S-au sustras cu eleganță din peisaj. Să nu se murdărească. Dar asta nu mai este o noutate.

Complicitatea oamenilor legați direct de fenomen funcționează organic. Nu ai să îi auzi vorbindu-și de rău colegii din breaslă. Tradus, asta înseamnă că ai șanse mici să auzi adevărul. Pregătiți-vă pentru o baie de eufemisme, capitol la care dânșii excelează. Să mai zică cineva că fotbaliștii sunt străini de valorile limbii române și de literatură.

Ochi buni, auz slab. Bleah!

Marcel Bîrsan este celălalt personaj negativ al meciului de la Cluj. Arbitru slab, și nu pentru că ar fi omul de casă al Craiovei, cum acuza Petrescu, Bîrsan s-a făcut că nu aude atunci când antrenorul CFR-ului îl înjura și era pe punctul să îl agreseze chiar fizic.

Adept probabil al școlii care are pe frontispiciu păcătoasa zicală „arbitrul bun este acela cu ochi buni și auzul slab”, Bîrsan a ignorat baia de jigniri cu o indiferență care poate să fie alegerea lui. 

Servilism, frică

Aplicarea regulamentului nu mai este însă afacerea personală a numitului Marcel B. Trimiterea lui Petrescu la cabine se impunea și ar fi constituit pentru multipla fostă campioană încă un dezavantaj important după eliminarea justificată a lui Kamara, moment al jocului care a declanșat scandalul. Numai că în afară de servilismul (teama?) față de represaliile lui Petrescu, a funcționat încă unul dintre principiile găunoase - arbitrajul în compensație. Să nu lovim în CFR mai mult decât e cazul, să nu mărim dezechilibrul. 

„Albitrul” e de vină

Astfel, Dan Vasile Petrescu și-a continuat reprezentația și în repriza secundă, adică a înjurat arbitrajul nestingherit.

La final, s-a prefăcut că își ține în lesă elevii, agitați de fapt chiar de istericalele lui dom’ profesor. Jalnic spectacol regizat și interpretat de unul care spune „albitru” și care a reușit să îi bată obrazul inclusiv lui Hagi.

În fond, avem ce merităm. El, Dan Vasile Petrescu, își vede netulburat de treabă. Stă și înjură pe marginea terenului îmbrăcat în pantaloni scurți. Cică așa-i la fotbal, nu e ca la teatru.