- Dar nu copii și juniori, ci flăcăi de 29 de ani, ca Stipe Perica. Somnul rațiunii naște monștri, iar lipsa banilor fertilizează compromisuri jenante.
Cu 169 de prezențe și 59 de goluri în tricoul lui Dinamo, pe Gabi Torje nu îl poți trimite la plimbare când are o părere despre fostul lui club. Fiind vorba despre un schimb de replici cu administratorul special Andrei Nicolescu, cu atât mai mult nu erau premise ca dialogul să derapeze.
Nicolescu este un om civilizat, doar că în materie de fotbal abordările lui par nu o dată naive. Nu că am duce dorul sulfuroșilor, dar când te lupți cu pistolul cu apă contra ciomegelor s-ar putea să ai de suferit.
Și-au asumat „anumite lucruri”?!
Dialogul din studioul „Fotbal Club” de la Digi Sport dintre conducătorul dinamovist și fostul atacant s-a aprins atunci când a venit vorba despre situația a doi jucători importanți la final de contract.
Astrit Selmani și Josue Homawoo nu și-au prelungit angajamentele, în condițiile în care au primit oferte din partea clubului.
Chestionat pe subiect de Radu Naum, realizatorul emisiunii, Andrei Nicolescu a confirmat doar că respectivii au contracte scadente la 30 iunie, că situația este în suspensie, jucătorii manifestându-și chiar public intenția să plece, în timp ce agenții acestora nu au dat deocamdată niciun semn.


„Nu știu nimic, pentru că discuțiile noastre sunt concentrate pe play-off și atât. Alte discuții, prin agenții lor, nu am reușit să avem. Este acceptabil pentru noi, ne-am asumat anumite lucruri când am semnat cu ei.
Respect, nu autoritarism
Ultima parte a răspunsului a provocat reacția lui „Torjinho”, intrigat de tratamentul preferențial aplicat lui Selmani și Homawoo.
„Eu, când eram în Turcia, dacă veneau cu o propunere și nu acceptam, îmi făceam bagajul și plecam. Nu mă ținea nimeni acasă, numai în România se așteaptă. Trebuie să puneți punctul pe «i» și să le spuneți: «e nevoie, nu e nevoie»”.
Nicolescu și-a susținut în continuare punctul de vedere, precizând că Dinamo nu dorește să aplice măsuri autoritare, respectându-și până la capăt jucătorii. Părea un dialog între Don Quijote de pe scenă și un cetățean din public care îi atrăgea atenția că se cam întrece cu idealismul. Cu teatrul.
Cei care sunt puși pe picioare la clinica Dinamo
Are dreptate Nicolescu sau are dreptate Torje? Că amândoi e mai greu să aibă, împotriva legendei rabinului. Nicolescu pledează pentru respect, Torje, pățit, este adeptul pragmatismului.
Ce nu s-a spus acolo este că Dinamo nu are mijloacele financiare să joace tare, așa cum procedează cluburile puternice.
Dincolo de o anumită inocență tomnatică izvorâtă din lipsa experienței în habitatul fotbalului, șefii lui Dinamo acceptă voluntar compromisuri. Printre care și perioade asumate în care după ce transferă jucători liberi de contract, fără meciuri în picioare, încearcă să îi aducă la un nivel competitiv acceptabil. Adică să îi pună pe picioare. Pentru ca mai apoi, cu noroc, să se beneficieze de serviciile lor. Și mai apoi, să se roage de ei să-și prelungească contractele.
Zbor printre principii
Este în desfășurare cazul croatului Stipe Perica, autorul acelei ratări de gâgă la scorul de 1-1 în minutul 70 al derby-ului cu FCSB.
E o metodă și asta, să cauționezi necauționabilul, să extragi părțile pozitive din întâmplare, să adaugi că e meritul fotbalistului că l-a găsit faza acolo. Să anticipezi că la final de play-off va avea între 6 și 8 goluri marcate. Și așa mai departe.
Dar zborul acesta planat printre principii sănătoase miroase a cârpeală și a ieftineală. De aceea când mergi la Cluj nu reziști tentației să te fotografiezi cu trofeele CFR-ului. Peste asta nu există nimic.