Publicat:
14.08.2024, ora 11:35
Actualizat: 14.08.2024, ora 20:07
- Cinci din cele nouă medalii cucerite de România la Jocurile Olimpice de la Paris 2024 au fost aduse de canotori. Două de aur și 3 de argint.
- Medaliile au avut nevoie de 3 ani pregătire. Iar tușa finală a fost dată de sportivi și antrenori la baza sportivă de pe Lacul Snagov, pe o caniculă teribilă.
Ultimul sprint de pregătire a canotorilor din lotul olimpic s-a petrecut în iunie - iulie, când în sudul României termometrele săreau lejer de 40 de grade la umbră.
Cum au reușit ei să depășească disconfortul temperaturilor de foc și să se antreneze la cote maxime de efort înainte de a pleca spre Paris?
Explică, pentru publicul GOLAZO.ro, antrenoarea lotului olimpic feminin - Veronica Cochelea, dublă campioană olimpică în 1996 și 2000.
A reînviat canotajul românesc? Asta e senzația de la Paris după ce, la Rio 2016, câștigase doar un bronz, iar la Tokyo 2020, un aur și două de argint, dar fără ca barca feminină de 8 rame să prindă podiumul.
Da. După întrecerile de la Paris, așa este perceput canotajul românesc: renăscut. Noi, cei din colectivul tehnic, ne-am dorit mult acest lucru. Eu, spre exemplu, când am început activitatea sportivă, canotajul era un sport cu performanțe înalte. Până m-am retras, în 2004, performanțele canotajului erau fabuloase. A urmat apoi un moment de cumpănă, dar împreună cu conducerea federației și cu implicarea Elisabetei Lipă, care este un om total devotat sportului, am reușit să revenim acolo, în elita mondială. M-am uitat pe echipele de antrenori de la juniori, tineret și seniori. Suntem multe colege de barcă. Și acum vrem să ne vedem elevii tot acolo, pe podium. Ne-am păstrat același obiectiv.
Tu ai urcat pe podiumul olimpic. Acum te-ai uitat la sportivii tăi urcând pe podium. Ce ai simțit la Paris? Când sunt trăirile mai intense, ca sportiv sau ca antrenor?
Pentru mine, ca sportivă, trăirea cea mai intensă a fost la Atlanta 1996, când am ieșit pentru prima dată campioană olimpică. După retragere mi-am dat seama că acele trăiri nu poți să le compari cu cele ale unui antrenor. Atunci când ești sportiv, tu știi că ești foarte bine pregătit și te duci cu toate armele la război. Adică te duci să faci ceea ce poți tu în cursa respectivă, în ziua respectivă, în momentul respectiv. Dar ca antrenor ai emoții cumplite. Multe și complexe. De ce? Pentru că îți faci o mulțime de griji. De exemplu, ambarcațiunile au o multitudine de șuruburi, tot felul de pârghii și plăcuțe care, oricât de mult le-am verifica, tot pot să cedeze pe parcursul celor 2.000 de metri când sportivul este angrenat în lupta pentru medalie. Nu pot uita finala de la Barcelona 1992, cu barca de patru rame plus unu băieți. Le-a cedat șurubul de la «papuc». Au avut noroc că s-a întâmplat în prima sută de metri și au putut să se redreseze și să câștige cursa. Responsabilitatea antrenorului e maximă. Ce-i răspunzi sportivului când vine la tine și îți spune „Eu am făcut tot ce ține de mine. Tu ai făcut la fel?”.
Fericită după Paris?
Da! După un ciclu de pregătire de 3 ani, da. Toate bărcile au ajuns în finale. Cinci medalii. Locul trei pe națiuni, după Olanda și Marea Britanie. Am devansat țări puternice precum SUA, Noua Zeelandă, Australia, Italia, unde copiii practică canotajul de la opt-nouă ani, iar la 10 ani au dreptul să concureze. Sunt țări unde se investesc mulți bani, au baze imense de selecție, au universități special create pentru canotaj. Dacă facem un calcul, cred că tot canotajul românesc se găsește la o singură universitate din State.
Tinerii români vin spre canotaj?
Antrenorii de la nivel de juniori își fac treaba, merg și bat potecile prin toate sătucele alea din zona Moldovei, descoperă copii care sunt în parametri.
Tot Moldova a rămas furnizoare de viitoare talente pentru canotaj? Care-i explicația? Și tu tot moldoveancă ești.
Moldova e de bază la canotaj așa cum e Tulcea pentru canoe. Nu știu care-i explicația… Zonele defavorizate, cred eu. Cred că s-a creat și o tradiție și se duc unii după alții. Mai ales când văd că există un viitor concret.
Înainte de Paris, canotorii s-au pregătit aici, pe lacul Snagov. Cum au suportat căldurile de foc din iunie și iulie? S-au antrenat pe cod roșu de caniculă.
Am suportat cu toții cu stoicism. A trebuit să ne adaptăm programul de pregătire în funcție de gradele multe care se anunțau. Și da, de cele mai multe ori am ieșit pe apă undeva la ora 6:00-6:30 cel mai târziu și antrenamentul se termina la 9:30. La ora 9:00 soarele era deja foarte agresiv. Aveam cu noi lăzi frigorifice, gheață, apă. Multă apă. Norocul nostru cu sponsorii și aici sunt meritele Elisabetei Lipă. A reușit să obțină sponsorizări care ne-au asigurat apa și mâncarea. Multă lume a venit în ajutorul nostru. Sportivii s-au hidratat cu băuturi din cătină și ghimbir. Și lactatele și peștele au venit tot din sponsorizări. Dimineața au putut mânca somon afumat, humus, icre, vinete coapte, ouă. La prânz și la cină au avut somon la grătar cu legume. Mâncăruri sănătoase și ușor digerabile.
Câtă apă se consuma la un antrenament?
Eu plecam în șalupă cu baxul cu sticle de jumătate de litru de apă. La fel și ceilalți colegi de-ai mei. Plus ce își luau sportivii în barcă. Noi, antrenorii, ne înșiram pe lungul pistei ca să le putem da apă. Toți suntem arși de soare. Ajunseserăm să ne punem cearșafuri pe cap, șapcă și ochelari de soare, ca să ne protejăm. Arătam precum arabii…
Ce urmează acum?
Ăștia mici au Campionatul Mondial de tineret, așa că au rămas în continuare la pregătire. Apoi este Mondialul de seniori în Canada.
Tu ce o să faci în vacanță?
Cred că o săptămână nu o să ies din pijamale. O să-mi permit să beau cafeaua în tihnă, fără să mă grăbesc. O să stau, o să citesc, o să ascult muzică. Și apoi poate că o să plec o săptămână la munte. La noi, în țară. M-am săturat de plecat cu avionul. Vreau undeva la munte, aproape, la răcoare. Vreau să scap de căldură.
- Articolul face parte din proiectul "Team Romania", dezvoltat de GOLAZO.ro & powered by Banca Transilvania, în parteneriat cu COSR
- BT X COSR, un parteneriat pentru susținerea efortului sportivilor români. BT a devenit Banca Oficială a Echipei Olimpice Team România pentru susținerea performanței și a sportivilor români care se pregătesc să ne reprezinte la Jocurile Olimpice. Susținem tot efortul lor și miile de ore de antrenament.
