- Ianis Hagi nu mai este dorit de Rangers din motive insuficient de clare
- Dar rămâne o miză pentru echipa națională. Rămâne?
După iureșul lui Gică a urmat mesajul de catifea al lui Ianis. Subiectul a erupt mediatic și este notoriu în lumea largă în special datorită lui Hagi tatăl.
Rechizitoriul acestuia la adresa clubului de pe Ibrox Park a avut toate ingredientele. Spiritul patern amestecat natural cu elemente autoritariste.
Pledoaria lui Gică
Furie, emoție, exagerări, adevăruri, lamentații. Acuzații fățișe pentru antrenorul Philippe Clement, pe care nu s-a sfiit să îl facă mincinos, pledoarie pentru atașamentul lui Ianis față de club.
Amănuntul ignorat de șefii clubului scoțian că Ianis s-a accidentat grav jucând pentru Rangers, nu pentru naționala României, apoi exilul la Alaves, unde a fost folosit foarte, foarte puțin (acolo cine e de vină?), pentru ca mai apoi să își ia revanșa la Euro, fiind unul dintre jucătorii cei mai buni ai lui Edi Iordănescu.
Întorcându-se la Glasgow, Ianis s-a lovit în mod neașteptat de ingratitudinea clubului. Cel puțin aceasta este interpretarea lui Gică.
Mesajul pacifist al lui Ianis
Succesiv pledoariei furioase a tatălui, mesajul postat de Ianis conține ingrediente pacifiste, prin care arată că nu vrea să rupă punțile cu Rangers.
„Sunt conștient de speculațiile privind situația mea și contractul meu la club. Mi-a plăcut întotdeauna să joc pentru Rangers și pentru fani din clipa în care am ajuns aici. Nu am cerut niciodată să părăsesc acest club. O să fiu mereu disponibil și va exista mereu o cale să treci prin orice situație dacă există o dorință din ambele părți. Sunt aici, cu dorință, și gata să ajut Rangers, să muncesc și să lupt pentru club, colegi și antrenor”, a scris Ianis Hagi pe Instagram
Pentru o despărțire lină
Că a fost sfătuit la o astfel de temporizare, că l-a scris pur și simplu singur sau a fost ajutat de cineva, mesajul lui Ianis este o mostră de bună cuviință.
Un text oricât de bine scris nu îl va ajuta probabil să își recapete poziția de fotbalist important la Rangers. Dar ar putea contribui la o despărțire lină, în urma căreia își va recăpăta statutul de jucător liber de contract.
Este clar că nu există cale de întoarcere. Greu de spus însă ce alimentează totuși inflexibilitatea scoțienilor.
Evident, Ianis nu a moștenit geniul fotbalistic al tatălui, dar nu este un jucător problemă. Îndrumat și folosit acolo unde dă randament, jucător și de picior drept și de picior stâng (ambidextru ar zice unii!), tehnic, cu execuții, inteligent, dar fără scânteia, explozia și personalitatea părintelui, Ianis poate aduce plus valoare unei echipe ca Rangers. Una din planul secund al fotbalului european.
Încotro?
Supralicitat permanent de părintele său, Ianis împlinește în curând 26 de ani.
După standardele fotbalului contemporan el nu mai este un fotbalist tânăr, așa cum încearcă să ne convingă Gică.
Tineri sunt Pau Kubarsi, Nico Williams, Lamine Yamal și Endrick. Halland la 23 de ani pare că joacă de când lumea pe marile scene.
Nemaifiind foarte tânăr, Ianis va întâmpina probleme suplimentare atunci când va negocia un viitor contract.
Mereu sub presiunea tatălui și sub lupa publicului, Ianis rămâne o miză pentru echipa națională. Aș zice chiar un asset, ca să îl plagiez pe Ilie Dumitrescu.
Va fi foarte interesant de văzut cum va aborda subiectul Mircea Lucescu. Lucescu l-a promovat de adolescentul Gică Hagi la echipa națională, unde i-a dat și banderola de căpitan.
Academia de diplomație
După aproape 40 de ani, Mircea Lucescu se vede pus în fața unei situații care necesită absolvirea unei academii de diplomație în paralel cu a unei facultăți de manageriat.
Îl va convoca pe Ianis chiar dacă nu își găsește urgent echipă, luând în calcul și că va beneficia de pacea cu Gică? Sau nu îl va convoca pe Ianis, cu riscul asumat să îl înfurie pe fostul elev?
Este Lucescu la 79 de ani un om mai conciliant ori dimpotrivă mai inflexibil? Azi, mâine avem răspunsul.