INTERVIU Mihai Pintilii: „Viața de antrenor e frumoasă rău doar când câștigi! Când pierzi, îți vine să te ascunzi”

• Mihai Pintilii (39 de ani) a oferit un interviu în exclusivitate pentru GOLAZO.RO și explică secretele care au adus titlul la FCSB după o pauză de 9 ani
• Antrenorul a vorbit deschis despre relația cu Elias Charalambous, cum își împart sarcinile și de ce funcționează atât de bine în echipă
• Pintilii povestește cum a uimit Vlad Chiricheș vestiarul, despre transformarea lui Florinel Coman și cum astupă criticile legate de intervențiile lui Gigi Becali

Relaxat, cu un zâmbet larg pe față, Mihai Pintilii (39 de ani) ne-a chemat la baza FCSB la 9 dimineața. Nu pentru că se grăbea undeva, ci pentru că e ora la care fiul său, Nicholas, vine la antrenament. Are 11 ani și joacă la juniorii echipei pe care tatăl său o antrenează în colaborare cu Elias Charalambous.

„Pinti”, așa cum îi spun jucătorii, n-a venit singur. A adus cu el trofeul după care FCSB a alergat 9 ani. „Unde îl punem, băieți? Aici, se vede? E munca noastră, ea vorbește și răspunde tuturor criticilor și răutăților”, a zis Pintilii înainte de a se așeza. „Întrebați-mă ce vreți! Vă spun tot, știți că nu ascund lucruri”.

Domnule Pintilii, vorbim cu titlul de campion în spate, cu siguranță v-ați liniștit, a trecut cumva și euforia de după, cum e după 9 ani, din nou pe primul loc la finalul sezonului?

Bine te-am găsit! În primul rând îți mulțumesc pentru invitație. Acum e liniște! După 9 ani chiar pot spune că liniște. Ni s-a îndeplinit un vis. Era cel mai așteptat trofeu. Un vis pentru noi ca staff, un vis și pentru jucători. Au fost două săptămâni de euforie, am petrecut, ne-am simțit bine. 

Sigur că vă gândeați la titlu, dar chiar credeați că puteți, în sfârșit, să rupeți seria asta de 9 ani?

Știi cum e, simți, dar nu ai cum să ai convingerea că poți să-l iei. Nu e nimic 100%. Uite, am și intrat de pe primul loc în play-off, era zicala aia că dacă intri de primul loc în play-off iei titlul. Am făcut-o și pe asta și tot nu l-am luat. Am pierdut! Însă ne-am risipit emoțiile la meciul din play-off cu Farul. Pentru mine play-off-ul e alt campionat. Într-adevăr, sezonul regulat e important. Mai ales la meciurile cu echipele mici. Dar cel mai important e play-off-ul. Acolo se face diferența. Lupta e mult mai aprigă. Plus că joci pe 3 puncte, nu pe un punct jumătate ca în sezonul regulat. Meciul cu Farul ne-a demonstrat că se poate. 

Aveți mulți ani la FCSB. A fost asta cea mai bună echipă în cei 9 ani de secetă? Mă refer valoric...

Nu cred! Au fost altele mai bune, ca lot. Dar acum am avut un grup de 14-15 jucători care au știut ce vor. Aici s-a făcut diferența. Evident cu aportul lui Florinel și Darius, ambii cu sezoane fantastice. Ei merită tot respectul. Ambii au tras echipa după ei în momentele dificile. Ai nevoie de astfel de jucători. 

„Dacă am fi pierdut doar cu 1-0 cu Rapid nu cred că băteam Sepsi în play-off”

Ce ați trece la momente grele?

Acel 0-4 cu Rapid. Atunci au crezut că nu pot! Intrase panica în vestiar. Rapid venise la 4 puncte pentru că se înjumătățiseră punctele și venea primul meci din play-off. Atunci a fost puțină teamă. Câștigând cu Sepsi în primul meci, Rapid a pierdut, așa s-au liniștit apele. Cred că a fost primul moment în care s-a făcut diferența clar. 

Cum ați procedat, ca staff, în acea săptămână după 0-4 cu Rapid?

Doar discuții cu jucătorii! Le-am dat de înțeles și i-am făcut să creadă că acum începe campionatul adevărat, în play-off. Plus că ei au știut ce vor, a fost un duș rece. Poate dacă pierdeam doar cu 0-1 nu am fi câștigat cu Sepsi. Fiind umilința cu Rapid și-au dorit să demonstreze că a fost un accident și au făcut-o. 

Personal, ce-ați schimbat în acest an, mă refer la modul de muncă. Ce ați făcut altfel decât în ceilalți ani?

În alți ani nu am avut implicarea pe care am avut-o anul acesta. Acum am putut să mă desfășor altfel. Plus că i-am înțeles mai bine pe jucători, i-am înțeles ce vor, le-am respectat dorințele, ceea ce alți antrenori poate n-ar fi făcut pentru că nu și-ar fi încălcat principiile... Am renunțat la niște chestii doar pentru a le face lor bine, cu Elias împreună, le-am dat plăcerea de a jucat fotbal. 

„Au fost și sigur vor mai fi bisericuțe în vestiar”

Apropo de Elias, cum e colaborarea dintre voi?

Senzațională! Atât pot spune! Omul a venit la mine acasă cu familia, ne înțelegem foarte bine, ieșim împreună, mergem la Muntele Athos împreună. Peste tot! Am mers și în vacanță împreună. Cu tot grupul e așa. 

Cum s-a sudat relația asta atât de bine?

Nu numai cu el... Cu tot grupul e așa. S-a sudat foarte bine tot. Asta cred că a făcut diferența. Suntem uniți și noi ca staff, nu doar jucătorii. N-am mai tras toți stânga sau dreapta, n-au mai fost bisericuțe: „Bă, nu-mi convine aia, mie cealaltă”. Pentru că peste tot sunt și vor mai fi. Nu există... Oricum răsare câte unul din fiecare parte că nu-i convine ceva. Important e să știi să-l atragi repede lângă tine. Să-l câștigi. 

Au fost bisericuțe și la voi, la nivel de staff, în anii precedenți?

Da! Au fost! Și cred că vor mai fi. Important e să nu bagi în seamă și să-ți vezi interesul. Cât timp trofeul e acolo (n.r. - face semn spre trofeu) nu mai contează bisericuțele. Cât timp ai luat campinu mai are sens să reproșezi cuiva ceva. 

Cum a reușit Elias Charalambous să vă câștige încrederea?

De prima dată când m-am întâlnit cu el mi-am dat seama că e un băiat senzațional. Zici că era cu noi de 3-4 luni. Nu că era prima dată când îl vedeam. A știut să se adapteze foarte repede. El a făcut diferența. Noi l-am primit cu brațele deschise. Plus că știe foarte mult fotbal. Chiar vrea să demonstreze și a reușit. E primul cipriot care câștigă titlul în afara țării. E o mândrie a lui! A demonstrat tuturor că e un antrenor foarte bun. 

„Ne împărțim sarcinile, nu e Pintilii mai antrenor decât Charalambous sau invers”

Noi, ca jurnaliști, vedem colaborarea, oamenii de acasă însă nu știu totul despre colaborarea voastră. Explică tu, exact, cum vă împărțiți sarcinile. Sunt oameni care spun că Pintilii e mai antrenor, alții invers. 

Nu vreau să fac comparația asta că-s eu mai antrenor sau Elias. Sau Gigi Becali peste Pintilii și Elias. 

Cum se împart sarcinile?

Sunt discuțiile pe care le avem înaintea fiecărui antrenament. Discuțiile pe care le avem. Sau în dimineața jocului. Și atunci împărțim: Elias face ceva, eu ceva, ceilalți altceva. Tomi face partea aia, antrenorul de portari trebuie să știe după câte minute vin portarii la joc de posesie sau cel de final. Sarcinile se împart. E foarte simplu! E un automatism. 

Ai făcut parte dintr-un staff cu alte reguli. E mai ușor așa, când sarcinile sunt împărțite fără să fie un singur lider?

Da! Sigur! Plus faptul că mi se pare că îi băgăm pe toți în seamă. Când le dai tuturor atenție e important. Indiferent că poate cel de lângă tine are o altă părere, sau proastă, noi luăm doar ce ne convine. Sau în ce credem. Dar îl asculți și pe el! Stai de vorbă. Plus că îi poți explica de ce nu e OK părerea lui dacă ai argumente. Sau riști pe mâna lui, iar dacă funcționează „Jos pălăria!”. S-au acceptat păreri din toate părțile. Important e să iei decizia cea mai bună. Și cred că noi am luat-o aproape de fiecare dată pe cea mai bună. 

Vă bucurați de un trofeu la care - ați spus-o și dumneavoastră- o importanță mare au avut Darius Olaru și Florinel Coman. De unde transformarea lui Florinel? Părea pierdut la un moment dat...

De la el! Nimeni nu-l putea schimba. Doar el o putea face. Totul e de la cap, mental. Și-a dorit altceva și a demonstrat. Probabil că dacă va menține acest ritm, va fi cel mai bun jucător al României în următorii 10 ani. 

E mai bine să plece Florinel Coman?

Dar a văzut undeva ceva? S-a inspirat din ceva? 

El are răspunsurile. Probabil că a conștientizat ce calități are. Toată lumea știa! Numai că el nu le punea în aplicare. Acum a demonstrat. Are 18 goluri, are pase, a făcut diferența. El cu Darius au făcut diferența. Execuții care au deblocat un meci pe care altcineva poate n-ar fi putut să o facă. Împreună au reușit asta. Denotă faptul că au făcut un sezon senzațional. 

I-am văzut îmbrățișați la finalul campionatului. Doar ei doi! E o chimie între ei...

Da! Haide să-ți zic ceva. S-au mai și certat, mai ales la antrenamente. Important e finalul. E normal ca într-un grup să certe oamenii, să mai fie o înjurătură, să se iasă din antrenamente. Important e trofeul și bucuria pe care au avut-o după finalul campionatului, cu petrecerea din autocar, de la club. Și ei și-au dat seama cât e de frumos să câștigi un campionat. 

Voi, staff-ul, vă doriți un Florinel Coman. Dar el își dorește FCSB? Sau e mai bine pentru el să plece?

Nu știu ce-și dorește el. Dar eu, ce mi-aș dori pentru el, e să facă un pas important. Pentru el, pentru liniștea lui. Să plece! Dacă are unde. Dacă nu, e clar că ne va ajuta și în viitorul sezon și va fi unul dintre cei mai buni. Asta e clar! Îmi doresc din toată inima să rămână, pentru noi ar fi clar un câștig. Dar partea umană a mea spune că merită o schimbare. A demonstrat ce poate! Va reuși oriunde va merge. 

Ați fost în situația lui, ați câștigat campionate, ați jucat Champions League, pentru ce ați mai fi stat?

N-aveam vârsta lui! Și aveam doar doi ani de Liga 1. El deja e consacrat aici, s-au plătit mulți bani pe el, e plin de talent, atunci așteptările din partea lui erau mari. La mine nu era așa, așa că primul tren nu prea îl puteam rata. Florinel poate face diferența în orice moment. Presiunea e mai mare pe el. Un jucător care doar cară pianul nu prea e băgat în seamă, în schimb despre Florinel se va vorbi mereu: „Domne, n-a făcut nimic meciul ăsta! N-a avut o realizare”. Aici e diferența, pe el e presiune. 

Există și riscul să se plafoneze dacă rămâne? Să nu mai aibă motivația pe care a avut-o în ultimii 2 ani...

Riscuri există mereu! Se poate întâmpla orice. Poate va avea un sezon mai slab, dar poate va fi și mai bun. Doamne ferește vine o accidentare?! Nu-și dorește nimeni asta, se pot întâmpla multe. Important e să facă lucrurile pe care le-a făcut până acum și de aici depinde doar de el. Dacă menține ritmul, nu va avea probleme. 

„Chiricheș a băgat echipa în ședință și au existat reproșuri pentru fiecare”

Am vorbit de Florinel, vreau să te întreb și de Vlad Chiricheș. Cât a contat în vestiar, deși o perioadă a fost accidentat?

Enorm! Enorm! Și aici s-a făcut diferența anul acesta. Venirea lui Vlad a contat. A știut să unească vestiarul. Uite, nu îmi aduc aminte după ce meci, i-a strâns și i-a unit..

Cum?

I-a strâns pe toți aici, unde vorbim noi acum, în sala asta, i-a pus pe toți să-și spună dolanțele, ce le convine și ce nu. De el a fost organizată. A venit la mine, mi-a zis să facem o ședință, am făcut-o, cu Elias și cu jucătorii, fiecare și-a spus of-ul. 

Și au fost deschiși?

Absolut! S-a luat fiecare de fiecare. E o discuție normală. Se întâmplă la fiecare echipă. Important e să spui ce ai pe suflet și apoi să nu se mai întâmple. E 100% important să se întâmple așa ceva. De la Chiricheș a venit ideea. Un jucător cu experiența lui știe când trebuie să facă asta. 

„Chiricheș e un robot! O carte despre corpul lui ar fi bestseller”

El a și trecut prin toate sezonul acesta, multe sentimente. A venit cu un bagaj de așteptări, s-a accidentat, băieții l-au văzut în timp ce trăgea să revină...

A venit pentru că și-a dorit, a vrut să joace, parcă toată lumea îl aștepta să se accidenteze...

Avea acest background trecând prin multe momente de genul în ultimii ani.

Avea într-adevăr trecutul plin de momente grele. Uite că a trecut peste accidentare, s-a și operat la mână, a trecut și peste operația de la picior... Omul e un robot! E ceva ce eu nu pot explica în cuvinte. Nu știu! E un fenomen. Să te operezi și după 10 zile să vii să te antrenezi, mi se pare incredibil! Wow! E un exemplu, nu de urmat, de studiat. Ar trebui făcute cărți pe corpul lui. Dacă ar scrie cineva o carte despre el, ar fi bestseller. 

Îmi aduc aminte un moment, când dumneavoastră v-ați retras, ați mers pe banca de rezerve și ați făcut semn din mâini că e gata, că s-a terminat. 

Da, îi făceam lui Cătălin Făiniși. Gata, s-a terminat. Am simțit-o! La mine era diferită situația. Trecusem printr-o accidentare, nu eram învățat cu ele, m-a tras mult în jos și mi-am dat seama că nu mai merge. E important să știi când să ridici mâna, să nu te faci de râs. 

Credeți că vă făceați de râs? Poate nu mai mergea la FCSB, dar la un nivel mai scăzut? 

Aici da! Pentru că sunt așteptări foarte mari. Nu mai duceam ritmul care era. La o echipă mai mică mai puteam 100%. Dar mi-am dorit să-mi închei cariera aici. Voiam să fac parte din această familie. Iar după 9 ani am adus și acest trofeu înapoi, ca antrenor. 

Mă întorc la Chiricheș, au fost momente când a vrut și el să spună stop. 

Da, după prima accidentare a vrut să renunțe. Chiar a vrut să renunțe. Decizia a fost doar a lui. Discutase cu soția, cu prietenii. Când treci prin câte a trecut el și te mai accidentezi o dată e normal ca primul gând să fie că e gata. S-a terminat! Așa a fost și la mine. Intervine neputința. Simți că Dumnezeu nu ți le poate da pe toate. La cald a zis că renunță. Apoi a mai analizat 2-3 zile și a zis că mai vrea, că mai poate. Dumnezeu e sus, l-a ajutat și a reușit. 

„Dacă e așa ușor la FCSB, de ce nu s-a luat titlul 8 ani?”

Domnule Pintilii, din exterior mulți spun că e ușor la FCSB, că sunt bani, condiții, că nu lipsește nimic. Că e simplu de făcut performanță. Pe de altă parte voi știți ce presiune e. 

Hai că-ți dau un exemplu! E ușor, da? Atunci 8 ani de zile de ce nu s-a câștigat campionatul? Dacă e așa ușor! 

Răspunsul cred că e la voi!

La noi? Nu e! L-am luat acum, am reușit. E la ceilalți, cei care au trecut pe aici și nu au câștigat. Dacă e așa ușor, să vină fiecare să antreneze aici. Vlad, nimic nu e ușor în viață. Totul e greu! Nu-ți dă Dumnezeu tot. Presiunea și munca sunt titanice. Multă lume nu știe, dar trebuie să muncești. 

E mai mare presiunea de când sunteți antrenor?

Da! Te omoară! Te distruge încet. Un an ca antrenor aici îți ia 5 din viață. E foarte greu! Când erai fotbalist, veneai, te antrenai o oră jumătate, puneai ghiozdanul și plecai acasă. Acum nu mai e așa. Ai 30-40 de inși de coordonat. Stai să vorbești cu fiecare, să organizezi tot. Te macină! Mai ales când nu-ți iese una sau alta, când cineva nu face ce i-ai cerut. E foarte greu! 

Despre umilințe și Gigi Becali

E greu de lucrat cu Gigi Becali? 

Nu doar cu Gigi Becali! Cu oricine. Nea Gigi ne-a oferit toate condițiile și merită tot respectul. N-a renunțat niciodată. A demonstrat! Iar ăsta cred că-i cel mai mare lucru. Cel mai bun lucru pentru fotbalul românesc. A ținut multe echipe în viață cumpărând jucători. Și câte lucruri a făcut și pentru jucători! Că mai aud și treaba că i-a umilit. 

Au fost momente...

Nu! Toată lumea umilește! Nu numai el! Dar el dă bani. 

Se rezolvă cu banii?

Când reziliază un contract îți dă banii. Tot ce a ținut de contract a luat fiecare. Că e moral sau nu... Fiecare știe unde semnează când vine. Dacă ești jucător, ai personalitate și nu îți convine ce se întâmplă aici, nu vii. Nu semnezi! A mai fost un jucător care a spus asta și până la urmă a venit. L-am prins eu în parcare. Nu dau nume! „Că domne, că nu vin”, dar era în parcare. Era în cămașă, apoi la birouri și semna. Atunci? Accepți unde vii, nu? Știi condițiile de aici. Ai condiții senzaționale de antrenament. Nu vine nea Gigi să te antreneze. 

Pe voi nu vă deranjează tot ce se discută și chiar recunoaște și el, că face echipa...

De 9 ani se discută! La final ăla vorbește (n.r. - arată spre trofeu). Cel de acolo! Atât vreau să le zic. Nu mai contează. 

Da, dar e munca voastră și e dusă într-o lumină...

Dar nu vreau să fie apreciată decât de jucători și oamenii de lângă cei din staff, de familii. În rest? Nu! Pentru noi cei ce vorbesc sunt oameni care au o părere și atât. Fiecare e liber să spună orice. Trofeul de anul acesta a dat peste nas multora. De asta nu le convine. Indiferent ce se spune. Trofeul demonstrează că munca pe care noi o facem e bună. Ce am reușit! De când e play-off-ul n-a mai reușit nimeni să câștige titlul cu 3 etape înainte de final. Se mai spunea că-s echipe slabe. Păi, Craiova e slabă? CFR e echipă slabă? Sunt momente care au făcut diferența! Rapid e echipă slabă, păi la câți bani a investit? Pe ei îi vedeau toți cei mai organizați, cei mai frumoși? Și uite-i! Sunt momente când…

Coman, Olaru, Șut și Lixandru

Se taie tot! 

Absolut! Se distruge tot! 2-3 meciuri când se duce tot. Și noi am trecut prin pasa asta. Am avut 4 sau 5 egaluri la rând. Important e să știi să gestionezi niște lucruri. 

Mereu marcatorii și pasatorii iau ochii tuturor. Dar sunt și cei ce cară pianul. Pe dumneavoastră cine v-a impresionat? 

Șut! Lixandru! Fundașii centrali. Pentru mine campionatul s-a câștigat când am schimbat sistemul în 4-2-3-1. Lixandru s-a completat extraordinar cu Șut. Aici s-a făcut diferența. 

Ați vorbit cu ei? Mai ales că ați jucat același post. 

E vorba despre ei! Poți vorbi cu ei... Trebuie să înțeleagă jocul în anumite situații. Asta au făcut. Se simt foarte bine. Cum eram eu cu Bourceanu. Pentru că eu știam ce face el. Când cobora el sau nu. Asta face și Lixandru când îl vede pe Șut ce face. Degeaba le vorbești și le arăți la tablă. Se fac vizionări... Important e meciul, pentru că și adversarul te studiază. Atunci trebuie să te adaptezi. Iar ei au făcut asta. Au făcut-o foarte bine. Aici a fost cheia succesului nostru. Plus cei doi, Coman și Olaru, care au făcut diferența. Și n-am mai făcut greșeli, n-am mai luat goluri. Fundașii centrali au fost foarte bine, „Fane” în poartă, Risto și el, nu mai vorbim. Într-adevăr, Darius și Florinel au făcut un sezon excepțional, dar grupul a fost jos pălăria. 

Ce urmează pentru FCSB

Voi ați legat trofeele acum 10 ani, ați câștigat titlul 3 ani la rând. Ce e cel mai greu după un titlu câștigat? 

Să-i faci să joace la fel sau mai bine. 100% intervine o automulțumire. „Da, domne! Am luat trofeul, gata, nu mai e nevoie”. Trebuie să demonstreze în Europa și să mențină ritmul ăsta. Acum începe greul cu adevărat. Va fi un campionat mult mai greu la anul. Să muncească mai mult! 

Se poate compara echipa asta cu cea a lui Reghecampf? 

E greu de comparat. Noi aveam un lot foarte numeros, mult mai bun. Ca lot mă refer. 

Aveați și performanțe în Europa! 

Acum nu am avut un lot numeros, 25 mă refer, care să fie top. Acum am avut parțial. Aveam mulți copii. Nu pot face comparații. Ca și calitate, poate noi eram mult mai robuști, mai muncitori. Azi au calități individuale și tehnice mult peste. Unu la unu dacă îi iei cred că sunt mult mai buni. OK, nu vorbim de fundașii centrali. Dar de la mijloc în sus, cam toți sunt acolo. 

Vă gândeați vreodată că veți ajunge antrenor atât de repede?

Nu! 

Dar luați în calcul varianta?

Nu, de asta nici n-am făcut școala de antrenori. Nu luam în calcul. N-am crezut, am trăit prezentul. Cum fac și astăzi! Nu m-am gândit niciodată că peste 10 ani vreau să fiu antrenor. Niciodată! 

De ce?

Nu știu! Nu credeam vreodată că pot să fiu antrenor sau pot fi în staff. Mă gândeam că sunt fotbalist și după mă duc acasă. 

Nu vă vedeați viața de după cea de fotbalist.

Deloc! Dar acum când văd trofeul ăsta îmi dau seama că e frumoasă rău de tot. Dar doar când câștigi. Când pierzi mi se pare că trebuie să te ascunzi într-o peșteră. Viața în fotbal e carusel. Ai 2-3 înfrângeri și pici într-o situație de-ți vine să te ascunzi în peșteră, să te lași. Cred că de asta e frumos fotbalul.

O după-amiază grea pentru Elena Lasconi. Ce s-a întâmplat la podcastul lui Micutzu

O după-amiază grea pentru Elena Lasconi. Ce s-a întâmplat la podcastul lui Micutzu