Necopți pentru blat

• Mai important este deocamdată nu cum vom juca, ci cu cine contra Slovaciei.

Dacă vrea să nu îl supere pe Gigi Becali, Edi Iordănescu îl va titulariza pe Florinel Coman contra Slovaciei. Și nu îl uită pe bancă nici pe Olaru.

Dacă vrea să nu îl supere pe Gică Hagi, căpitanul aeronavei superbetiste care transportă pariorii în Germania, Edi Iordănescu îl titularizează pe Ianis Hagi.

Și ca să nu își atragă nici mânia lui Mihai Rotaru de la Craiova, Bancu rămâne punct fix pe flancul stâng al apărării. Deși cu Belgia a fost un pericol pentru echipă. Pentru propria echipă.

Realitatea virtuală

Ați văzut ce repede s-a conturat primul 11? Asculți, execuți, nici nu trebuie să îți mai bați capul. Aceasta este perspectiva șefilor cluburilor noastre asupra echipei naționale. O prelungire a intereselor comerciale personale.

Îl vede lumea pe „băiat” și cresc perspectivele să fie vândut. În cazul lui Hagi, tată-fiu, lucrurile sunt mai nuanțate.

Presiunea nu este doar de natură comercială, funcționează acolo o utopie cu dublu sens. Perspectiva virtuală din imaginarul părintelui s-a transferat în subconștientul fiului fără ochelari de realitate augmentată.

Coman fără fard

Vreau să cred că selecționerul rămâne surd la astfel de comenzi. În ciuda părerii lui Becali, de om care spune că nu se pricepe la fotbal, dar care e convins să se pricepe la fotbal, Florinel Coman a fost unul dintre cei mai modești jucători ai noștri la victoria cu Ucraina, 3-0.

Zero realizări ofensive, nicio pasă decisivă totuși la 3 goluri înscrise de echipa ta, plus o participare fără entuziasm la faza defensivă.

Nu așa ar trebui să arate un jucător important. Unul consacrat cu surle, trâmbițe și ploconeli în fața lui Becali, drept cel mai bun jucător din campionatul câștigat tocmai de FCSB.

Pohtele bașkanilor

Sunt câteva semne de întrebare reale în alcătuirea 11-lui de start pentru meciul cu Slovacia, dincolo de pohtele diverșilor patroni de club români de inspirație bașkanistă.

Andrei Burcă de la al lui Al Okhdood resimte oboseala primelor două partide și se antrenează separat. Lucru normal îmi spune un fost internațional român, dat fiind intensitatea scăzută a competiției din Arabia Saudită.

La primul meci funcționează adrenalina, te mobilizezi și îți iese. La al doilea deja începi să scazi nivelul, îmi spune el. Vezi felul în care a arătat Burcă în duelurile cu Lukaku.

Amenințarea oboselii și a cartonașelor

Separat s-a pregătit și Niță, personajul pozitiv la înfrângerea cu Belgia. Asta pare bizar, nu că a fost cel mai bun, ci pentru că portarul care de-abia s-a despărțit de Gaziantep nu a acuzat vreo accidentare după contactul ușor contondent cu De Bruyne. Poate în cazul lui este vorba despre o stare de oboseală mentală, dar suntem pe tărâmul presupunerilor.

Piesa cea mai importantă dintre cei cu ceva probleme medicale este de departe Răzvan Marin.

În afară de posibile urme lăsate de duelurile din primele două meciuri, în care mijlocașul la închidere a alergat cât pentru un mijlocaș la închidere și unul de creație la un loc, este și riscul ca Răzvan să ia un al doilea cartonaș galben.

După cel primit cu Ucraina. Lucru care l-ar aduce în stare de suspendare fix la partida din optimi, acolo unde e foarte probabil să ne calificăm. 

Cum e mai bine?

Riști să îl pui pe Marin să joace cu Slovacia, o întâlnire decisivă totuși pentru o calificare, cu un adversar abordabil, sau îl păstrezi pentru optimi? Acolo unde sigur ar urma să întâlnești o echipă mai puternică și unde miza și pretențiile și speranțele tuturor ar crește cât Făt Frumos față de feții mai puțin frumoși.

Aceasta este o dilemă reală pentru Edi Iordănescu. Nu cum să pregătească meciul cu Slovacia, la victorie sau la egal de salon.

Legat de subiectul respectiv, interlocutorul de care am amintit mai devreme, om trecut prin viață, mi-a oferit o cheie a posibilei abordări a întâlnirii cu slovacii. 

Zice el: Dacă se intenționează să se facă o înțelegere, dar nu cred, nu antrenorul ar fi cel care merge să le spună ceva jucătorilor. Nici șeful federației.

Lucrurile astea dacă se fac, se fac pe teren, între căpitanii echipelor. Iar căpitanii discută cu coechipierii. Sunt însă unii mai rebeli care nu ascultă de căpitan și joacă pe cont propriu. Atunci să te ții.

Necopți pentru rele

Sună plauzibil mai ales pentru unii dintre noi, cei care am prins vremuri mai tulburi. Dar cred că naționala României nu este pregătită (pervertită?) pentru un blat din care să înfulecăm și noi, și ei, urmând să ne săturăm.

Mi se pare că nu avem o echipă coaptă (i)moral pentru jocuri de culise. S-ar putea însă ca inocența să îmi întunece dreapta judecată.