Publicat:
18.09.2024, ora 13:07
Actualizat: 18.09.2024, ora 14:01
- Salvatore Schillaci marca șase goluri pentru Italia la Mondialul din '90, primind porecla de „Salvatore della Patria”
- Atacantul italian a jucat la Juventus, vreme de trei sezoane, înainte de a se transfera la Inter Milano
- Toto Schillaci a fost pe locul secund în ancheta France Football pentru Balonul de Aur al anului 1990, după Lothar Matthaus.
.jpeg)
Salvatore Schillaci a murit în această dimineață la spitalul Civic din Palermo, la doar 59 de ani.
Starul Campionatului Mondial din 1990, care suferea de cancer la colon, fusese internat la secția pneumologie. Starea sa de sănătate s-a îmbunătățit simțitor de pe 7 septembrie, data internării, până ieri.
Unul dintre foștii săi colegi de la Juventus, Dario Bonetti, a acceptat să ofere un scurt interviu pentru GOLAZO.ro.
Doi ani au jucat împreună fostul antrenor al lui Dinamo și Schillaci, într-o echipă care-i mai avea în componență pe Roberto Baggio, Thomas Häßler, Julio Cesar sau Paulo Di Canio.
Dario Bonetti: „Mi-a plecat un prieten”
Bună ziua, domnule Bonetti. Toto nu mai este…
Da, am aflat de dimineață. Un băiat de toată isprava. Am jucat cu el la Juventus. Îți însenina zilele. Îmi pare atât de rău. Pleacă un alt prieten din cele mai bune vremuri. Sunt trist.
Care erau caracteristicile lui Salvatore care v-au impresionat?
Cred că principala sa calitate a fost smerenia. Nici după prestația de la Mondial nu a devenit îngâmfat. Asta l-a făcut mereu dornic să se cizeleze, să-și îmbunătățească jocul, să fie extrem de competitiv. Și punea suflet în tot ce făcea.
Dar ca fotbalist?
Era rapid, se mișca extrem de iute. Pleca imediat de lângă fundași. O foarte bună viziune asupra locului în care se afla față de poarta adversă. O mare capacitate de a marca datorită abilităților sale tehnice, în special cu piciorul drept.
A fost Toto un jucător-problemă, temperamental?
Niciodată. În afara terenului a avut un comportament profesionist și decent, în special în primul an când am fost colegi la Juventus. În teren, da, poate era mai agitat. Dar în limitele regulamentului și din dorința de a demonstra de fiecare dată că e bun.
Dario Bonetti: „Toată Italia l-a adorat”
După debutul său extrem de bun la Juve, v-ați așteptat să facă un Mondial mare? Totuși, atacanții Squadrei Azzurra erau Vialli, Mancini, Casiraghi, Roberto Baggio.
Poate o să ți se pară surprinzător, dar da, eu mă așteptam la o Coppa del Mondo grozavă a lui Toto. Venea după un sezon senzațional, în care marcase mult și ne ajutase să câștigăm destule meciuri. Să nu uităm că luaserăm Cupa UEFA și Coppa Italia în 1990. Era determinat, extrem de concentrat.
Iar apoi au venit cele șase goluri de la Mondial și porecla „Salvatore della Patria”. A fost, măcar pentru câteva luni, un erou în Italia?
Cel mai bun jucător și marcator al Campionatului Mondial din 1990. Golurile sale au fost aproape de a duce Italia în finală. A fost doar bronz, până la urmă, dar Toto a făcut o Italie întreagă să spere. Toți fanii îl iubeau, indiferent de echipele de club cu care țineau. Toto a fost, pe bună dreptate, recompensat cu iubirea tuturor. Toată Italia l-a adorat.
A reușit, ulterior, să gestioneze această faimă? A trecut, într-an, de la statutul de fotbalist în Serie B la cel de icoană la care se rugau toți microbiștii italieni.
Da, nu a avut nicio problemă din acest punct de vedere. Lui îi plăcea fotbalul, să-l joace. Orice altceva, care decurgea din asta, era un bonus. Voia să se distreze, să marcheze goluri. Asta era esențial pentru el.
Credeți că povestea cu Lentini a influențat declinul său de la Juve?
Nu prea cred... Toto era deja separat de soție, chiar dacă nu oficializaseră asta. Cred că, mai degrabă, ce a fost greu de suportat pentru el era faptul că se despărțiseră, că nu mai formau un cuplu, pentru că era foarte atașat de ideea de familie, de copiii săi.
Apoi, a plecat de la Juventus, dar nu a reușit să se impună la Inter. Motivele au fost pur fotbalistice?
Din ce am vorbit cu el atunci, așa cred. La Inter nu a găsit o echipă la fel de puternică și de compactă, unită, precum era Juventus.
Dario Bonetti: „Nu o să uit generozitatea sa”
Perioada petrecută în Japonia, la Jubilo Iwata, pare că i-a redat echilibrul. Ați vorbit cu Toto după ce s-a întors în Italia?
Da, la Palermo, cu ocazia meciului său de retragere. Atunci am petrecut timp împreună. L-am găsit foarte senin, cu o nouă iubire care-i oferea liniște. Era bine din punct de vedere psihic.
Toto povestește că, într-un moment de furie, l-a plesnit pe bunul său amic, Roberto Baggio. Vă amintiți?
Nu țin minte această poveste. Nu am auzit-o. Cu siguranță că Toto era un tip electric pe teren și se mai certa, inclusiv cu Roberto. Dar nu cred că l-a lovit vreodată... Se respectau prea mult.
Ciao, dragul meu prieten. Încă o dată m-ai surprins. Nopțile magice din Italia '90, pe care le-am trăit împreună, vor rămâne pentru totdeauna întipărite în inima mea. Fratelli d’Italia pentru totdeauna! Roberto Baggio
Cred că întreaga Italie este acum în doliu. Povestea lui Schillaci este fenomenală. De unde a pornit și unde a ajuns.
Toto a fost eroul nostru din 1990. Pentru mulți fani a simbolizat ideea că, dacă îți dorești ceva foarte mult și muncești, vei ajunge să ai. A fost un idol pentru generațiile de după Mondialul din Italia. Povestea lui e irepetabilă. Se duc, încet, încet, toți prietenii mei. Nu o să uit niciodată generozitatea sa. Atât pe teren, cât și în afara lui.
