- Atleta Ana Peleteiro, 28 de ani, a vorbit despre un moment delicat din viața personală. Sportiva spaniolă a fost abandonată de mama biologică, după naștere, la poarta unui spital.
- Medaliata cu bronz la Jocurile Olimpice din 2020, de la Tokyo, nu are resentimente față de femeia care a părăsit-o și consideră că a fost un act de „uriașă generozitate”.
„Imaginează-ți că dai naștere fiicei tale și trebuie să renunți la ea. Aș muri. Numai gândindu-mă la asta îmi vine să plâng. Trebuie să fii foarte curajoasă. Eu nu o pot judeca”, e declarația emoționantă a atletei.
N-a fost niciodată curioasă să afle cine e femeia care i-a dat viață. „Anul trecut, mama mi-a arătat certificatul meu de naștere. Îl vezi și este jenant, pentru că scrie: «Sarcină cu risc din cauza faptului că nu a urmărit evoluția. Fată de 18 ani. A doua sarcină»”.
Bănuiește că ar putea avea un frate sau o soră în viață, dar, la fel ca în cazul mamei biologice, nu ar vrea să știe mai mult.
Mama biologică a Anei nu a căutat-o niciodată, însă sportiva e convinsă că femeia a recunoscut-o după ce a devenit celebră:
„Dacă mama mea biologică trăiește, sigur știe cine sunt, pentru că am apărut în presă și este un subiect care nu m-a lăsat niciodată indiferentă. Ea nu m-a căutat niciodată și îi sunt recunoscătoare pentru asta, pentru că am o viață foarte frumoasă și poate că toate astea m-ar destabiliza.
Toată viața am avut sindromul copilului adoptat. Am vorbit cu alți oameni care au fost adoptați și toți suntem de acord: ne-am inventat propriul film, propria poveste”, a mărturisit campioana europeană de la Roma, în iunie anul trecut.
Ana a avut norocul de a fi adoptată de o familie iubitoare, dar spune că a știut mereu că nu era copilul biologic al acesteia: „Tot ce trebuia să fac era să mă uit în oglindă”.
Peleteiro nu a vorbit cu părinții ei despre subiectul abandonului până în 2016, când avea 21 de ani. În mintea ei, inventase o poveste că mama biologică murise, ca să evite să accepte că o părăsise.
„Luam prânzul urmărind Jocurile Olimpice de la Rio, pe care le-am ratat din cauza unei accidentări, și am făcut un comentariu de genul: «De când a murit mama mea biologică…». Mama mi-a spus: „Ce vrei să spui, Ana? Mama ta nu a murit, ea te-a abandonat”.