- Oleksandr Zinchenko, jucătorul lui Arsenal, și-a lansat cartea biografică: „Am vrut să mă înrolez și să lupt în război”
- Internaționalul ucrainean, 27 de ani, a scris cu inima ruptă de durere despre „oameni uciși, femei violate. Plângeam. Îmi imaginam totul șters de pe fața pământului”.
- Zinchenko a dat exemplul unui fotbalist rus care s-a opus conflictului: „Igor Denisov a declarat că invazia a fost o oroare, o catastrofă. I-a cerut lui Putin să oprească războiul. A spus că ar putea fi ucis, dar nu i s-a întâmplat nimic”.
Au trecut doi ani și opt luni de când a început războiul în Ucraina și nu sunt semne că s-ar putea încheia prea curând.
Pe 24 februarie 2022, armata rusă a invadat țara vecină, șocând lumea întreagă.
De atunci, nu se mai joacă fotbal internațional în Ucraina. Naționala și echipele de club evoluează în meciurile de pe teren propriu dincolo de granițe în competițiile UEFA și FIFA. Acasă, în străinătate.
Zinchenko: „Parcă ne murise cineva apropiat, dar mult mai rău. Nu puteam nici să mănânc”
Oleksandr Zinchenko, 27 de ani, ultimii șapte în Anglia, la Manchester City (2017-2022) și Arsenal (din 2022), și-a lansat joi cartea biografică. Nume sugestiv: „Crede”.
The Times a prezentat mai multe pasaje, legate în principal de război, de suferința lui, de modul cum luptă el pentru cauza țării sale.
A povestit în primul rând ce a trăit, ce a simțit atunci, spre sfârșitul iernii lui 2022, când a pornit războiul, iar el era la Manchester.
„Vlada, soția mea, m-a trezit. «A început. Ne distrug țara!». Plângea întruna, de-abia putea să vorbească. Am văzut toate acele imagini înfricoșătoare, bombele, rachetele care loviseră Ucraina în timpul nopții. Eram amândoi în stare de șoc”, a scris el.
Nici nu știam unde suntem. Ne simțeam de parcă ne murise cineva apropiat, dar mult mai rău. Eram confuzi, deconectați de lume, nu puteam procesa ce se întâmpla. Nu puteam nici să mănânc, nici să beau. Ne uitam ore în șir la televizor sau ne sunam familia și prietenii Oleksandr Zinchenko, internațional ucrainean
Zinchenko: „Oameni uciși, femei violate. Plângeam. Îmi imaginam totul șters de pe fața pământului”
Nimic în afara Ucrainei nu mai exista pentru Zinchenko în acea perioadă.
„Mi-a fost incredibil de greu să mă concentrez la fotbal în primele zile ale războiului. Prietenii îmi spuneau că soldații ruși încearcă să pătrundă în Radomyshl, orașul meu natal, și ei se ascundeau în pădure.
Nu mă mai puteam concentra, mintea mea nu mai era acolo. Plecam cu mașina de acasă spre centrul de pregătire și uitam unde mă duc.
Plângeam mult. Îmi curgeau lacrimile, pur și simplu, de la un minut la altul. Nu puteam să nu mă gândesc la orașul meu, unde am crescut, unde știam fiecare piatră, fiecare copac, fiecare persoană care trăia acolo. Îmi imaginam totul șters de pe fața pământului”.
Veștile rele de acasă îl asaltau. „Cel mai negru coșmar a devenit realitate. Am auzit povești îngrozitoare. Oameni uciși, femei violate. Asta li s-a întâmplat unor apropiați ai prietenilor noștri.
Cei care au scăpat în viață, nerăniți, au pierdut tot. Casele lor au fost distruse sau jefuite. Rușii au furat tot. Ne-au ucis și câinii și i-au mâncat. Nici nu pot descrie ce simt față de ei. «Ură» nu e un cuvânt suficient de puternic Oleksandr Zinchenko, internațional ucrainean
„M-au ajutat să suport mai ușor durerea. Nu mă mai simțeam singur”
I-a mulțumit lui Pep Guardiola, antrenorul său la acea vreme, i-a mulțumit lui City. „Pe 26 februarie, nu m-a convocat pentru meciul cu Everton. Am discutat și a realizat că nu mă pot gândi la joc. Mintea mea nu mai era la fotbal, a înțeles asta.
Sprijinul colegilor și al celor de la Everton a fost uriaș. Purtau toți pe umeri steagurile Ucrainei, noi aveam steagul printat pe bluzele de trening. Pe teren și pe ecranele arenei, mesajul era «Susținem Ucraina».
Să-i văd pe toți acești oameni că le pasă m-a ajutat să suport mai ușor durerea. Nu mă mai simțeam singur”.
Guardiola și căpitanul Fernandinho i-au făcut o surpriză. I-au oferit banderola în Cupa Angliei, cu Peterborough. „A fost atât de frumos din partea lor. Întreaga echipă mi-a arătat că e alături de mine în acele zile întunecate, toți m-au încurajat, de la Pep la magazioner. În fiecare zi venea cineva și mă întreba cum mă simt”.
„Rodri a donat o sumă imensă imediat”
Nu a uitat gesturile frumoase ale celor din jur, la Manchester. „Cei din club au fost minunați. Rodri a donat o donat o sumă imensă imediat. Fernandinho și-a scos la licitație tricoul îmbrăcat în ultimul său meci, care ne-a adus titlul.
City a fost de acord să primească un refugiat din Ucraina, Andriy Kravchuk, să se antreneze două luni cu echipa U23.
Un membru al staffului a invitat o întreagă familie să stea cu el. Doctorul echipei mi-a zis că va primi acasă oricât de mulți copii rămași orfani”.
Bob, în vârstă de 71 de ani, care era de mic fan al lui City, a condus el până în Ucraina un camion plin cu medicamente. Ce om! Oleksandr Zinchenko, internațional ucrainean
„Să continui să te miști ca un zombie, jumătate viu, jumătate mort”
A dezvăluit că primul lui gând a fost să se înroleze și să lupte.
„Să joc fotbal era o distracție, dar când mă întorceam acasă și vedeam toate acele fotografii și nesfârșitele povești dureroase, tristețea poate fi copleșitoare.
Până la urmă, ai două opțiuni. Să continui să te miști ca un zombie, complet depășit de evenimente, jumătate viu, jumătate mort, cu capul plin de gânduri negre.
Sau poți să faci totul pentru a-ți ajuta țara cu puterile tale, fie că trimiți bani, haine de iarnă ori să-ți folosești conexiunile ca să sprijini efortul colectiv de război”.
Prima mea reacție a fost să mă înrolez ca voluntar și să lupt. Toți voiam să fim acolo, să ne apărăm țara. Asta e mentalitatea noastră, ne-am născut cu ea Oleksandr Zinchenko, internațional ucrainean
A explicat de ce și-a schimbat decizia: „Am vorbit cu ceilalți jucători ucraineni din străinătate și am ajuns la concluzia că ne putem ajuta mai mult compatrioții din afara țării.
Am promis să continuăm să jucăm, să reprezentăm Ucraina cât mai bine și să folosim fiecare ocazie pentru a spune lumii ce se întâmplă”.
„N-aș putea să port pe umeri responsabilitatea pentru milioane de oameni”
Și-a amintit cum a revenit acasă, prima oară, în vara lui 2023.
„Aveam un sentiment ciudat. Eram fericit să mă întorc, dar simțeam atât de multă durere. A fost o experiență complet diferită să văd cu ochii mei toată distrugerea, nu la televizor sau pe telefon.
Andriy Shevchenko și cu mine l-am întâlnit pe președintele Zelensky la Kiev. I-am vorbit despre ceea ce facem noi la United24, organizația care încearcă să ajute țara, care adună bani pentru a reclădi infrastructura afectată, a cumpăra drone pentru armată și ambulanțe pentru sistemul de sănătate.
Sunt zeci de asemenea proiecte. S-a bucurat să audă planurile noastre. United24 conectează ucrainenii din străinătate în efortul lor de a sprijini țara”.
Oleksandr i-a transmis lui Volodymyr Zelensky: „Suntem fericiți că vă avem președinte. Nu știu ce s-ar fi întâmplat cu Ucraina dacă n-ați fi fost aici!”.
Poți vedea cât de dur e pentru el, ce presiune îl apasă. Pare o persoană total diferită comparând cum era în urmă cu trei ani. A îmbătrânit din cauza stresului, e înfricoșător. M-am întrebat ce simți să stai pe scaunul lui și să-i trăiești viața fie și pentru o secundă. Sunt sigur că n-aș putea să port pe umeri responsabilitatea pentru milioane de oameni, știind că eu și familia mea sunt primele ținte de ucis Oleksandr Zinchenko, internațional ucrainean
„Denisov a spus că invazia a fost o oroare, o catastrofă. I-a cerut lui Putin să oprească războiul”
Zinchenko nu și-a ascuns furia față de rușii care refuză să vorbească despre conflict.
„Mă gândesc la mâna de ruși care au protestat împotriva războiului. Sunt foarte frustrat și nervos că marea majoritate a oamenilor de sport a tăcut.
Ei aveau audiență maximă, mulți urmăritori și știau exact ce se petrece. De ce nu au încercat să oprească totul?”.
A dat exemplul unui fost fotbalist rus care s-a implicat.
„Igor Denisov e o legendă a lui Zenit St. Petersburg. A jucat și la Lokomotiv Moscova, a fost căpitanul naționalei Rusiei.
La patru luni după începutul războiului, a dat un interviu pe YouTube spunând că «invazia a fost o oroare, o catastrofă. Ce facem, ne luptăm cu vecinii noștri?».
Denisov i-a scris lui Putin la trei zile după declanșarea războiului, implorându-l să se oprească. A zis că s-ar fi retras imediat dacă ar mai fi jucat, ca protest, pentru că e inacceptabil. În interviu, a spus că ar putea fi ucis sau închis după gratii pentru cuvintele lui. Dar nu i s-a întâmplat nimic. De aceea, mi-e greu să nu judec alți fotbaliști ruși care ar fi putut să facă același lucru Oleksandr Zinchenko, internațional ucrainean